Sanctuarele mariane sunt locuri unde prezenţa Mariei este mai intens simţită. De la Cacica oamenii revin încărcaţi sufleteşte. Impresiile împărtăşite pot fi şi pentru noi un imbold în trăirea credinţei.
* "Cu mare emoţie, dar cu multă speranţă am aşteptat ziua plecării la Cacica, pentru a mă întâlni cu Maica Domnului nostru Isus Cristos şi Măicuţa noastră. Sunt sentimente care nu se pot exprima în cuvinte şi care din an în an sunt din ce în ce mai profunde. Sunt 20 de ani de când păşesc în acest loc unde cerul se uneşte cu pământul şi unde Maica Domnului ne conduce cu puterea ei ocrotitoare la Fiul ei iubit. Deşi în acest an condiţiile de a fi prezenţi la sărbătoare au fost mai dificile, prezenţa Maicii Domnului în rugăciunile noastre s-a simţit mai puternic decât în alţi ani de pelerinaj" (Dorel Perlanovschi, Iaşi).
* "Chiar dacă anul acesta a fost atipic din cauza contextului în care ne aflăm, nu am ezitat nicio clipă în a participa ca voluntar, pentru că ştiam că se va acorda mare atenţie la igienă, purtarea măştii şi respectarea pe cât posibil a distanţării fizice. Şi chiar dacă nu au fost la fel de mulţi pelerini ca în ceilalţi ani, tot au fost peste aşteptări, iar specificul pelerinajului de anul acesta a fost că, fără zarva creată de târgul organizat de zilele comunităţii, am putut să ne interiorizăm mai bine, simţind mai profund puterea rugăciunii. Recomand tuturor să participe la acest pelerinaj, pentru că este o adevărată oază de spiritualitate. E un bun prilej de a ne rupe de agitaţia cotidiană, de a ne trage suflul, de a ne linişti şi de a ne apropia de Dumnezeu, încărcându-ne bateriile cu energie şi pace interioară" (Andrei Ailenei, Paşcani).
* "În urmă cu câteva luni, participarea la sărbătoarea hramului de la Cacica părea aproape imposibilă, dar miracolele fac parte din viaţa noastră. Cu ajutorul bunului Dumnezeu am reuşit «să mergem împreună» la Sfânta Fecioară Maria, care ne-a aşteptat pe toţi cu dragostea ei de mamă. Cele două zile pline de har petrecute la sanctuarul marian au adus multă linişte şi speranţă în sufletele oamenilor, dar şi în sufletul meu. Deşi a fost o sărbătoare cu multe restricţii, am avut bucuria să cânt în corul bucovinean la toate celebrările. Cântecele noastre, pregătite cu multă grijă, au devenit adevărate rugăciuni, care au înălţat atât inimile celor prezenţi, cât şi ale celor nevoiţi să rămână acasă. Numărul mare de credincioşi care au participat la celebrări arată că Maria ne vrea mereu alături de fiul ei, Isus" (Antonia Hermine Gherghelaş, Suceava).
* "A fost primul meu an ca voluntar şi sunt sigură că nu va fi ultimul! Părintele Felix Roca ne-a rugat să definim într-un cuvânt cum au fost aceste zile. Am văzut mai multe cuvinte, precum: iubire, dedicare, familie, pace, caritate, apostolat, entuziasm etc. Pentru mine au fost toate acele cuvinte la un loc plus multe altele! Faptul că am cunoscut multe persoane minunate şi că m-am simţit mai aproape de Dumnezeu au fost părţile mele preferate. Din această experienţă am ieşit cu lucruri învăţate, cu noi prietenii, cu amintiri şi experienţe care îmi vor rămâne întipărite în minte toată viaţa! Recomand oricărui tânăr să se aventureze în această experienţă şi îi recomand să-şi ia cu el măcar două pături şi o pernă! La sfârşit, vreau să mai spun că am mers la Cacica pentru a-i sluji lui Dumnezeu, pentru a ajuta şi pentru a trăi multe momente frumoase, dar în primul rând am venit pentru sufletul nostru!" (Sara Budău Roşu, Valea Seacă)
