de pr. Laurenţiu Dăncuţă
Eşti doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu diavolul, ci ţine-te de mână cu Dumnezeu!
Un ingredient esenţial pentru a ne construi viitorul este libertatea. Calitatea viitorului nostru este direct proporţională cu gradul de libertate de care se bucură acum fiinţa noastră, trup şi suflet. Timpul s-a scurtat, iar viaţa noastră este atât de aglomerată încât viitorul începe astăzi: prin ceea ce facem chiar acum. Mâine este doar o amânare, o scuză, o pierdere. Cine ştie ale cui vor fi cele pe care le adunăm sau le plănuim pentru mâine (Lc 12,13-21)!? De aceea, astăzi trebuie să ne trăim viaţa însuşindu-ne logica lui "ca şi cum": "cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea, cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar poseda, cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece" (1Cor 7,29-31).
Printre cele care se opun libertăţii şi voinţei de a îmbrăţişa logica lui "ca şi cum" este lăcomia. Rapacitatea dăunează grav orientării în timp şi în spaţiu: nu mai ştii cum şi încotro să mergi. Omul hulpav se agită să-şi facă rezerve pentru un viitor de care nu se va putea bucura tocmai pentru că lăcomia - în toate formele ei: mâncare, băutură, bani etc. - este începutul tuturor relelor trupeşti şi sufleteşti. Cei lacomi se rătăcesc, pierd Calea şi trăiesc în chinuri trupeşti şi sufleteşti (1Tim 6,10).
Viaţa trăită cuviincios este antidotul lăcomiei! Cei eliberaţi de Cristos, oameni liberi, trăiesc cuviincios ca în timpul zilei, ca fii ai luminii: refuză jugul sclaviei, nu se lasă prinşi în vârtejul mâncărurilor, al băuturilor, al chefurilor, al bogăţiilor deşarte (Gal 5,1; Rom 13,13-14)!
Libertatea este arta de a trăi cuviincios ca în timpul zilei, adică de a trăi luminoşi, senini, călăuziţi de logica lui "ca şi cum". Este calea echilibrată pentru a putea străbate cărările prăpăstioase ale acestei lumi: purificaţi de lăcomie, putem umbla cu mâinile libere, ţinându-ne de Dumnezeu. Ba chiar mai mult: ţinându-l pe Dumnezeu în inima noastră. Şi ce minunată este călătoria prin lume cu viaţa şi inima pline doar de Dumnezeu şi eliberate de orice lăcomie! Este "ca şi cum"... Am fi deja în Paradis.
