de pr. Laurenţiu Dăncuţă
Eşti doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu diavolul, ci ţine-te de mână cu Dumnezeu!
"Să nu-ţi întorci capul în altă parte când vezi un sărac. Dacă poţi, ajută-l! Dacă nu ai nimic de oferit, stai de vorbă cu el! Şi nu uita să-i vorbeşti Domnului despre săraci! Da, roagă-te pentru ei! Măcar atât! Dar nu te preface că nu-i vezi! Niciodată!" Aşa mi se spunea când eram mic. Era simplitatea cu care părinţii şi bunicii îmi traduceau învăţătura Bibliei: "Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?" (1In 3,17).
Însă acum, într-o lume îngrozită de criză şi grăbită (deseori) spre nicăieri, cine se mai apleacă spre tineri şi copii pentru a le "traduce" cuvântul divin? În vremurile lui time is money mai au părinţii timp, mai au bunicii loc printre experţi, tehnologi şi tehnologii ca să le povestească celor mici despre Tobia şi despre ceea ce alimentează viaţa noastră: rugăciunea, pomana şi postul (Tob 12; Mt 6,1-21; Mc 9,29)? Oare luna noiembrie, când (ar trebui să) ne pomenim răposaţii, ne ajută să ne smulgem din consumism şi să fim mai generoşi? Nu putem sluji şi aproapelui şi consumismului, şi lui Dumnezeu şi mamonei (Lc 16,13).
Să consumi mai mult decât ai nevoie şi nepăsător faţă de nevoile celuilalt - ba uneori chiar concurând cu celălalt (celebrele îmbulzeli de Black Friday şi de sărbători) - este semnul unei grave boli de care ne putem vindeca doar prin mărinimie discretă (Mt 5,16; 6,3-4). Această boală recentă - atât de recentă încât consumismul nu şi-a găsit loc deocamdată în DEX, dar se regăseşte în sindromul shoppingului compulsiv - ne afectează pe toţi, dar, mai ales, distruge generaţiile viitoare. Dacă nu ne vindecăm acum de această goană după neesenţial, oamenii pe care-i "construim" pentru mâine nu vor avea braţele şi inima libere pentru a se ţine de mână cu Dumnezeu sau pentru a îmbrăţişa. Mâinile şi inima încărcate de "lucruri" nu pot gusta fericirea atingerii lui Dumnezeu şi a îmbrăţişării omului.
Trăim prea încărcaţi, prea împământaţi pentru o viaţă care năzuieşte spre cer. Iar vindecarea nu vine prin a cumpăra mai puţin, ci prin a dărui mai mult! Niciodată nu vom putea dărui prea mult, însă putem dărui totul (Mc 12,41-44).
