de pr. Petru Ciobanu
Spre sfârşitul perioadei interbelice, la Chişinău a activat pr. Francisc Krajewski. Acesta s-a născut la 14 decembrie 1910 la Cernăuţi, unde a şi urmat studiile primare la Liceul "Aron Pumnul".
Întrucât studiile se făceau doar în limba română, începând cu 1 septembrie 1928 s-a transferat la gimnaziul "Stanisław Staszic" din Lwow, locuind la Seminarul mic din acelaşi oraş. După trecerea parohiilor catolice din Bucovina în componenţa Diecezei de Iaşi în anul 1930, vicarul general al Bucovinei, pr. Adalbert Grabowski, l-a trimis să studieze în Polonia.
Studiile teologice şi le-a făcut mai întâi la Gniezno, unde a primit prima tonsură, apoi la Poznań, unde a primit ordinele minore. A fost hirotonit preot la 12 iulie 1936, în Biserica "Înălţarea Sfintei Cruci" din Cernăuţi, de episcopul de Iaşi Mihai Robu. După hirotonire a activat ca vicar la Suceava, fiind totodată şi directorul bibliotecii poloneze şi al Acţiunii Catolice. La începutul anului 1939 a fost numit vicar la Siret.
Începând cu luna mai a anului 1939, pr. Francisc Krajewski a activat drept cooperator în Parohia "Providenţa Divină" din Chişinău, aflându-se aici încă înainte de numirea sa oficială în această funcţie. Astfel, printr-o scrisoare adresată episcopului Mihai Robu la 21 martie 1939, îl informa că este foarte mulţumit că se află la "Păr. Mons. Glaser". Acelaşi sentiment de mulţumire, că se află în Chişinău alături de Mons. Marcu Glaser, îl exprima şi la 27 mai 1939, adăugând că s-a deprins deja cu "condiţiunile noi" pe care le presupunea misiunea de capelan în Chişinău. Din scrisorile adresate episcopului Robu înainte de 1 septembrie 1939 nu rezultă că ar fi fost vicar, ci doar colaborator al lui Glaser, întrucât semna ca fiind "coop[erator]". Nu a fost paroh al comunităţii, întrucât şi după 1 septembrie 1939, după numirea lui Glaser ca rector al Seminarului din Iaşi, continua să semneze "coop". În acelaşi timp, în perioada aflării sale în capitala Basarabiei, a activat şi ca învăţător la Şcoala Primară Polonă Mixtă din Chişinău.
Pr. Francisc Krajewski a fost o adevărată mângâiere pentru Mons. Marcu Glaser în lupta acestuia "cu unii agitatori şi, din păcate, cu consulul [polonez], din cauza şcolii şi a unor bunuri ale parohiei", şi "împotriva anihilării organizaţiilor catolice, împotriva impunerii prin fraudă şi violenţă ca lideri ai catolicilor" a doi enoriaşi, susţinuţi de consulul polonez.
În condiţiile în care de la Suceava au venit unele petiţii prin care se cerea revenirea pr. Francisc Krajewski în Bucovina, în scrisoarea de la 1 iunie 1939, Glaser îl implora pe episcopul Mihai Robu să nu i-l ia pe Krajewski, dorind personal să-i ceară numirea definitivă a acestuia drept cooperator în parohie, mai ales că "este atât de energic pentru cauza catolică şi pentru mine, încât din partea mea şi a parohiei... Se bucură de încredere deplină".
Întors în Bucovina în anul 1940, s-a dedicat, după începutul războiului germano-sovietic, acţiunii de salvare a evreilor. Începând cu luna aprilie a anului 1942, a lucrat în Misiunea Catolică din Transnistria, condusă de episcopul Marcu Glaser, activând în partea de nord a regiunii timp de şase săptămâni, apoi în alte zone ale acesteia. După al Doilea Război Mondial a revenit în Bucovina, la Cernăuţi, având în grija sa şaisprezece biserici şi capele, înregistrate de autorităţile sovietice, în anii 1956-1957 ocupându-se şi de o parte dintre credincioşii din Kiev. Însă curând i s-a interzis să mai activeze ca preot, muncind, timp de zece ani, ca paznic la o fabrică, celebrând, totuşi, în secret, sfintele sacramente. Bătrâneţea a adus cu sine şi o înrăutăţire a sănătăţii, având mari probleme cu picioarele. A murit la 16 septembrie 1990, la Cernăuţi.
