Catedrala nouă - 15 ani de la sfinţire

Interviu cu PS Petru Gherghel, de pr. Adrian Blăjuţă

La 15 ani de la sfinţirea catedralei noi, "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, PS Petru Gherghel, cel care a însoţit construirea noii catedrale, ne oferă câteva cuvinte pentru a rememora edificarea acestui locaş.

- Ce reprezintă o catedrală în viaţa unei dieceze?

Cuvântul catedrală se referă la prezenţa scaunului sau tronului ("cathedra") episcopului în interiorul catedralei. O catedrală reprezintă inima Bisericii şi centrul spiritual al întregii comunităţi bisericeşti locale, strânsă în jurul episcopului, păstorul ei.

- Care a fost contextul în care aţi hotărât să ridicaţi o catedrală nouă?

Încă de pe vremea muşatinilor, comunitatea catolică avea o biserică din lemn. Abia în anul 1776, domnitorul Grigore al III-lea Ghica a dat un hrisov pentru construirea unei biserici din piatră, care a fost ulterior reînnoită şi mărită până s-a ajuns la forma de astăzi, pe timpul prefectului Fidelis Rocchi, care a procedat la sfinţirea ei la 15 august 1789, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". A fost declarată biserică episcopală odată cu înfiinţarea Episcopiei de Iaşi, la 27 iunie 1884, căpătând, astfel, statutul de catedrală episcopală. După trecerea anilor grei ai dictaturii, venirea timpurilor noi ne-a determinat să ne gândim la o catedrală nouă, conformă cu necesităţile miilor de credincioşi ajunşi din toate părţile în capitala istorică a Moldovei, operă care să fie vrednică de trecutul comunităţii catolice din Moldova şi din Iaşi. Astfel am aşezat piatra fundamentală în vecinătatea catedralei vechi, "Adormirea Maicii Domnului", în sărbătoarea ei, la 15 august 1992.

- În primul proiect, catedrala era în formă de cruce greacă. Cum de s-a ajuns la această formă circulară a catedralei?

O surpriză mare. După sistarea lucrărilor, chiar după câteva luni de la sfinţirea pietrei de temelie, pentru noi analize şi probleme arhitecturale în ansamblul vechilor monumente istorice din centrul Iaşiului, la propunerea arhitectului Hereş şi a echipei domniei sale, s-a ajuns la forma circulară a noii catedrale, retrasă mult faţă de vechea catedrală, dar cu posibilitatea creării unui nou culoar, ce unea noua lucrare cu cea veche. Forma nouă a fost analizată de toate forurile şi ne-a fost permis să continuăm lucrările, considerându-se că această formă intră mai bine în ansamblul general al monumentelor din jur. După mari eforturi şi cu sprijinul şi solidaritatea tuturor credincioşilor din dieceza noastră, la care au binevoit să se adauge şi unii binefăcători din Germania, Austria şi Italia, s-a ajuns la momentul consacrării bisericii şi altarului.

- ... Şi a fost ales ca hram "Sfânta Fecioară Maria, Regină"...

Ca patron şi hram a fost ales acelaşi mister al Maicii Domnului, "Preasfânta Fecioară Maria, ridicată cu trupul şi cu sufletul la cer", dar de data aceasta cu numele de "Maria, Regină", împodobită cu coroana regească de Regină a cerului şi a pământului chiar de către Fiul ei, Isus, Regele Universului. Forma finală trebuia să arate ca o coroană ce vesteşte mereu desăvârşirea şi perfecţiunea misterului lui Dumnezeu, care ne invită pe toţi la o speranţă a înălţării şi încoronării în ceruri prin mijlocirea Mariei. În intenţia noastră a fost, aşadar, ca Maica Domnului, ridicată cu trupul şi sufletul la cer, să aibă şi o celebrare specială dedicată încoronării ei în slavă, lângă Isus, Mântuitorul lumii, chiar la o săptămână după 15 august, "Adormirea Maicii Domnului". Am dorit ca Sfânta Fecioară Maria, Regină să ne adune pe toţi, ca să formăm, prin ea şi cu ea, o coroană frumoasă şi fericită cu toţi cei din ceruri.

- Ce semnificaţie are faptul că an de an au fost hirotoniţi atâţia preoţi în catedrală?

Încă din timpul lucrărilor de construire, după ce a fost terminat demisolul, apoi şi interiorul catedralei, pregătit pentru celebrări mai importante, spaţiul bisericii a fost folosit ca o legătură între construcţia bisericii şi construcţia unui prezbiteriu care să ajute la desăvârşirea bisericii spirituale a poporului unit al lui Dumnezeu. Aşa a fost în anul 1998, când am trăit bucuria hirotonirii a 12 preoţi, gata să meargă în via Domnului, a diecezei noastre, ca şi în celelalte familii călugăreşti din dieceză. Acest lucru a rămas, mai târziu, ca o practică neîntreruptă ca, în fiecare an, absolvenţii seminariilor din dieceză să fie sfinţiţi într-o singură mare celebrare, simbol al unităţii sfintei Preoţii. Acest obicei simbolizează faptul că "toţi sunt ucenici aleşi de Domnul şi consacraţi de episcop" pentru a exprima astfel mai bine unitatea credinţei, a evangheliei şi a Bisericii, precum şi unitatea prezbiterului în jurul episcopului. Aceste celebrări erau menite să stimuleze zelul noilor apostoli cu cei din trecut, sub conducerea unui singur episcop.

- Cum aţi trăit momentul sfinţirii catedralei?

Ziua de 1 noiembrie 2005 a fost momentul încoronării unei munci curajoase de a avea un altar şi o catedrală care să continue tradiţia Bisericii Catolice pe meleaguri moldave şi să fie o continuă amintire şi legătură cu trecutul istoric al Diecezei noastre de Iaşi. Bucuria sărbătorii a fost mărită de prezenţa celor 23 de episcopi din ţară şi străinătate, a celor aproximativ 200 de preoţi din dieceza noastră şi din alte dieceze, ca şi a seminariştilor, a oaspeţilor, a binefăcătorilor şi a unui mare număr de credincioşi.

Trebuie să recunosc că mereu sunt emoţionat şi bucuros în acelaşi timp că Dumnezeu ne-a oferit tuturor, inclusiv mie, un dar aşa de mare, o catedrală minunată, o asemenea operă, ce uneşte prezentul cu trecutul şi care ne invită mereu să ne simţim ocrotiţi de Dumnezeu, sub cupola acestui monument de credinţă, sub privirile binevoitoare ale mamei noastre, Maria, Regină, care priveşte mereu spre noi.

- Un moment deosebit de important a fost alegerea catedralei pentru vizita Papei Francisc. Ştiu că aţi insistat mult ca papa să intre în catedrala noastră.

Unul dintre momentele care ne-au impresionat şi îmbucurat inima, ca o completare a bucuriei consacrării şi sfinţirii catedralei, a fost clipa emoţionantă când Sfântul Părinte Papa Francisc, răspunzând invitaţiei noastre, ne-a onorat cu o vizită în noul monument de credinţă, în catedrala cea nouă, întâlnindu-i, astfel, pe toţi înaintaşii noştri, persoanele în vârstă şi bolnave, oferindu-ne binecuvântarea sa părintească şi o chemare: să mergem pe urmele lui Cristos şi să ne simţim ocrotiţi de modelul Maicii sfinte, Maria, Regină, ca şi ale Fericitului nostru martir, Anton Durcovici. A fost un act de continuare a trăirii sfinţirii bisericii noastre, cu o prezenţă a păstorului Bisericii Universale. O mai mare bucurie şi onoare nici că putea fi! O chemare părintească adresată tuturor, celor dinaintea noastră, celor mai în vârstă, dar şi celor mai tineri: "Să mergem împreună!"

- Care sunt sentimentele pe care le trăiţi acum, la 15 ani, în momentul în care intraţi în Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi?

Intrând azi, la celebrarea celor 15 ani de la consacrarea ei, dar nu numai astăzi, ci mereu, gândurile mele, dar şi ale noastre, trebuie să ne poarte spre cel care a întemeiat Biserica şi care însoţeşte Biserica şi spre cel care a fost unicul arhitect şi încurajator al realizării unui astfel de proiect. De aceea, e bine şi trebuie să spunem mereu: "Mărire ţie, Doamne, în veci de veci!" Cinste şi recunoştinţă Maicii noastre Preacurate, Regina şi ocrotitoarea noastră! Şi, cu vie credinţă şi umilinţă, să nu uităm să spunem: "Non nobis, Domine, non nobis, sed nomini tuo da gloriam!"