În partea de vest a Ierusalimului, de pe muntele Herzl se coboară câteva serpentine şi se ajunge în vale, la Ein Karem. Coborând, în partea stângă se poate observa marele spital Hadassah, care găzduieşte, în sinagoga spitalului, celebrele vitralii ale lui Marc Chagall.
O tradiţie evreiască spune că de la Ein Karem s-ar fi tăiat piatra pentru construirea altarului templului din Ierusalim. Printre colinele împădurite se înalţă zvelte turnurile a două biserici, ce amintesc de două evenimente biblice: naşterea sfântului Ioan Botezătorul şi vizita sfintei Fecioare Maria la verişoara sa Elisabeta.
Numele Ein Karem nu apare în evanghelie, dar sfântul Luca vorbeşte de "ţinutul muntos al Iudeii" când ne-o prezintă pe Maria, după Buna-Vestire, venind de la Nazaret la verişoara ei Elisabeta.
Pornind urcuşul spre sanctuarul "Vizita Mariei", chiar în vale, lângă un minaret, se vede un izvor care poartă numele de "Izvorul Mariei". Conform unei tradiţii, cele două femei s-ar fi întâlnit lângă acest izvor.
Pe locul bisericii de azi era o a doua casă a familiei soţilor Zaharia şi Elisabeta. Ei s-au retras aici în timpul persecuţiei pruncilor nevinovaţi pentru a-l salva pe copilul Ioan. O primă biserică ar fi fost construită de sfânta împărăteasă Elena. Mai târziu, cruciaţii au înălţat o biserică având două etaje în amintirea Vizitei Maicii Domnului. Prin secolul al XIV-lea locul sacru era păzit de călugări armeni, dar în anul 1480 aceştia au fost expulzaţi de către musulmani.
În anul 1679 biserica era în ruine, dar călugării franciscani au obţinut permisiunea de a cumpăra de la musulmani terenul şi ruinele. Deşi erau proprietari, abia în anul 1862 au obţinut permisiunea de la autorităţile otomane să reconstruiască cripta de jos. În criptă se poate vedea o veche fântână şi o piatră, sub formă de scoică, sub care se spune că a fost ascuns Ioan Botezătorul pentru a scăpa de furia soldaţilor lui Irod.
Deasupra intrării în criptă merită atenţie un mozaic imens ce o arată pe Maria, călare pe un măgăruş, însoţită de îngeri, sosind la Ein Karem.
Biserica de azi, la nivelul superior, este opera arhitectului Antonio Barluzzi, care este autorul mai multor biserici monumentale din Ţara Sfântă: Biserica Naţiunilor, Tabor, Muntele Fericirilor, Dominus Flevit, Betania şi altele. Biserica de la Ein Karem s-a construit între anii 1938-1955.
Între criptă şi biserica mare mai este o capelă săpată în stâncă. În sanctuar impresionează mai întâi casetele de pe mozaicul pavimentului unde se pot vedea o mulţime de plante şi animale, specifice zonei. Pe peretele mare din faţa intrării (intrarea fiind din lateral) sunt cinci picturi de mari dimensiuni, care o reprezintă pe Maica Domnului în diferite intervenţii de-a lungul istoriei: miracolul de la Cana Galileii, Conciliul din Efes (declararea dogmei Theotokos, ce înseamnă Născătoare de Dumnezeu, în anul 431), victoria de la Lepanto (în anul 1571) şi apărarea dogmei Neprihănitei Zămisliri de către Duns Scotus. În a doua imagine este reprezentată Maria, ajutorul creştinilor, purtând o mantie imensă ce îi acoperă pe toţi cei din jurul ei. Aici, la întâlnirea cu Elisabeta, Maria a intonat, conform Evangheliei după sfântul Luca, imnul Magnificat. Tocmai de aceea, pe zidul foarte înalt din faţa criptei, începând din Anul Sfânt Marian 1954, se pot vedea plăci de ceramică pe care este inscripţionat imnul Mariei în 47 de limbi, printre care şi în limba română. Biserica "Vizita Mariei", ca majoritatea locurilor sfinte, este în grija şi custodia părinţilor franciscani.
Din faţa porţii sanctuarului, pe colina din faţă, se vede un convent ("La Solitude") şi un cimitir al Congregaţiei "Notre-Dame de Sion". În centrul acestui cimitir se află mormântul co-fondatorului congregaţiei, Alphonse Ratisbonne, iar în partea din vale este mormântul unei surori din România, cunoscută sub numele de "Sora Angelinca".
