La 17 mai s-au împlinit şase ani de la beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, eveniment care a avut loc pe Stadionul municipal din Iaşi, în prezenţa unui număr impresionant de credincioşi, expresia unei sărbători ample de care s-au bucurat toţi credincioşii Diecezei de Iaşi şi oaspeţii prezenţi.
Cardinalul Angelo Amato, trimisul papei Francisc, dădea citire decretului de beatificare, ridicându-l la cinstea altarelor pe vrednicul slujitor al lui Dumnezeu Anton, care făcuse din viaţa sa o jertfă.
Data beatificării coincide cu data naşterii episcopului (17 mai 1888) şi ne invită să-i mulţumim lui Dumnezeu că l-a oferit acestei lumi şi totodată că beneficiem de mijlocirea lui în rândul fericiţilor din cer. Aniversarea a fost sărbătorită la catedrala din Iaşi în cadrul unei sfinte Liturghii prezidate de PS Iosif Păuleţ care a salutat cu bucurie numărul mare de credincioşi prezenţi în curtea catedralei, în ciuda vremii de afară, închisă şi ploioasă, indicând cu mâna spre icoana episcopului Anton Durcovici care era aşezată în pavilionul amplasat în faţa catedralei: "Ne amintim cum acum şase ani eram într-un număr impresionant de mare pe Stadionul municipal din Iaşi pentru a lua parte la un eveniment care va rămâne de neuitat în istoria diecezei noastre, şi anume ridicarea la cinstea altarelor a episcopului nostru martir Anton Durcovici. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ni l-a dat. Aşa cum a spus el - şi repeta în închisoare - vor veni zile mai bune pentru poporul încercat al Diecezei de Iaşi, al Moldovei şi României. Îi mulţumim pentru toate darurile pe care le-a revărsat asupra noastră".
Pr. Fabian Doboş, director al Departamentului de Cercetare Istorică "Fericitul Anton Durcovici", în cadrul predicii sale, a ţinut să redea mărturia unei amintiri aşternute în anul 2000 în revista "Lumina creştinului" din partea unui credincios, Cristian Ababei, care a avut bucuria de a-l fi văzut la Cireşoaia pe episcopul Anton, prezent pentru administrarea sfântului Mir, în octombrie 1948. Printre altele, i-a rămas săpat în minte emoţia episcopului pentru întâmpinarea care i s-a făcut şi dorinţa de a mai rămâne cu credincioşii.
În scurta perioadă de episcopat, fericitul Anton a reuşit să viziteze aproape toate comunităţile Diecezei de Iaşi, fapt pentru care merită pe drept titlul de "pelerin al credinţei", el continuând să vorbească din cimitirul unde a fost înmormântat. Folosind imaginea grăitoare a căruţei care l-a dus la groapă, predicatorul a spus că aceasta se transformă într-o căruţă plină de flori, o trăsură cu care el se plimbă astăzi pe aleile paradisului şi obţine de la Fecioara Maria permisiunea de a trece pe la fiecare sfânt, pentru a-i cere să-i ajute pe creştinii din Moldova ca aceştia să ajungă într-o bună zi în paradis.
Ne ataşăm de rezistenţa lui pentru a ne forma o credinţă de stâncă; de eroismul lui pentru a nu uita că nu există greutăţi care să ne despartă de Dumnezeu.
* * *
PS Petru Gherghel, făcând memoria acestei beatificări, a scris într-un mesaj: "Avem numeroşi «aştri spirituali» care ne invită să ţinem capul sus şi privirea spre cer. Fericitul Anton Durcovici este unul dintre aceşti «luminători», care, prin viaţa, activitatea şi martiriul său, ne luminează toate ungherele sufletului şi colţurile minţii pentru a-i putea fi plăcuţi lui Dumnezeu, pe care nădăjduim să-l întâlnim la sfârşitul călătoriei noastre pe acest pământ".
