Apariţia tehnologiilor, aplicaţiilor şi echipamentelor moderne de comunicare (telefoane inteligente, tablete, Facebook, Skype, YouTube etc.) şi-a pus amprenta şi asupra modului în care creştinul din zilele noastre le foloseşte pentru facilitarea accesului la activităţi religioase sau dimpotrivă, transformarea lor într-un mijloc de bruiaj sau de alterare a spaţiului spiritual.

În acest sens, am în minte o experienţă personală, trăită cu siguranţă de mulţi dintre dumneavoastră, în care cuiva îi sună telefonul în timpul Liturghiei, chiar în momentele de maximă trăire sau semnificaţie liturgică (în liniştea de la prefacere sau premergătoare împărtăşirii credincioşilor). Se poate întâmpla ca, prins de gânduri şi preocupat de cum să-ţi predispui mintea şi inima înaintea sfintei Liturghii, să uiţi să închizi telefonul. Dar nu pot înţelege de ce, chiar în momentele de profundă trăire spirituală, să auzi lângă tine şoptindu-se: "Nu pot să vorbesc acum, sunt în biserică, lasă că te sun eu..." sau să sune de mai multe ori consecutiv fără să închizi telefonul.

Da, ştiu, sunt copiii plecaţi prin lume care vor să-şi audă părinţii sau alte persoane care nu se pot abţine să nu transmită orice noutate apărută în eter. Oare chiar nu ne putem obişnui apropiaţii că între anumite ore avem şi noi momentele noastre de intimitate şi nu dorim să fim deranjaţi? Nu pot lăsa telefonul acasă dacă nu ştiu să-l închid?

Altă dată, după ce pe tot parcursul Liturghiei un tânăr a butonat telefonul, la final, foarte grăbit, nici n-a apucat să iasă din casa Domnului că a şi început să sune spunând oarecum revoltat: "Hai că în sfârşit s-a terminat, unde ne vedem?" Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu merg la biserică să văd ce fac alţii, dar mă deranjează când îmi este perturbată intimitatea şi liniştea spirituală din timpul Liturghiei. Ce spuneţi? Dumneavoastră sunteţi atenţi să nu-i perturbaţi pe ceilalţi din jur când sunteţi în biserică? Vă place ca să vă agaseze cineva cu tot soiul de sunete, melodii sau alte efecte "digitale"?

În altă ordine de idei, tehnologia digitală a timpurilor noastre ne permite să accesăm rapid informaţiile necesare practicării vieţii religioase (programul sfintelor Liturghii în diverse biserici atunci când eşti plecat într-o călătorie, breviarul şi alte rugăciuni în format on-line etc.). De asemenea, unii dintre noi, care din diverse motive nu au posibilitatea prezenţei fizice în biserică, pot să fie părtaşi la Liturghie într-un spaţiu virtual creat şi destinat acestui scop. Ce ne-am fi făcut noi dacă în timpurile de restrişte ale pandemiei cu COVID-19 n-ar fi existat posibilitatea de a utiliza tehnologia digitală şi de comunicare la distanţă a Liturghiilor, devoţiunilor şi manifestărilor religioase din bisericile noastre? Probabil că mulţi şi-ar fi pus la încercare credinţa şi s-ar fi luptat din greu cu deznădejdea sau descurajarea în faţa suferinţei.

În concluzie, ca multe alte descoperiri ale omului, tehnologiile digitale de comunicare pot fi privite din multiple perspective şi pot avea un rol negativ sau pozitiv în viaţa noastră. În ceea ce priveşte sfera religioasă, mai ales spaţiile şi evenimentele sacre, ele ar trebui utilizate cu discernământ, responsabilitate şi respect faţă de aproapele nostru. Altfel cum am putea ieşi din casa Domnului cu sufletul împăcat şi plin de linişte dacă "digitalul ispititor" din buzunare ne stârneşte nerăbdarea şi ne tulbură pacea interioară?