La ora de religie, profesoara ne vorbeşte despre sfânta Liturghie. Printre noi sunt unii care chicotesc, care îşi dau coate şi care aruncă mici bucăţi de hârtie peste capetele colegilor din faţă. Una dintre hârtii ajunge până pe catedra profesoarei. Oarecum stânjenită, o ia, o priveşte şi întreabă: "Cine a fost?" Clasa a amuţit! Nimeni nu a fost...
Şi totuşi hârtia căzuse pe catedra profesoarei în timp ce aceasta tocmai citea o parte dintr-un document al Bisericii cu privire la Liturghie.
- Nu ştiu cine a fost - a continuat profesoara -, dar, oricine a fost, îi mulţumesc! Tocmai m-a inspirat să vă explic cum stau lucrurile cu privire la sfânta Liturghie.
În timp ce Dumnezeu continuă lucrarea sa de iubire faţă de omenire, aceasta, fiind ocupată cu ale sale, ignoră ceea ce face Dumnezeu. Oamenii continuă să arunce unii în alţii, fie cu vorbe urâte, fie cu războaie, fie cu nedreptăţi sau chiar cu hârtii - mă gândesc aici la facturi, decizii ale tribunalelor, diferite înştiinţări şi aşa mai departe.
Locul în care Dumnezeu lucrează fără încetare este în primul rând sfânta Liturghie. Datorită fusului orar, niciodată pe pământ nu încetează să se celebreze sfânta Liturghie. Şi, aşa cum am învăţat ora trecută, la sfânta Liturghie Isus se jertfeşte Tatălui pentru mântuirea oamenilor, exact ca acum două mii de ani. Isus se naşte, predică, vindecă bolnavii, iartă păcătoşii, pătimeşte, moare pe cruce, învie şi se înalţă în gloria Tatălui. Dacă oamenii nu reuşesc să pătrundă acest mister, ca şi în cazul vostru, este pentru că nu sunt atenţi, sunt ocupaţi cu totul altceva decât cu ceea ce le propune Dumnezeu."
Ştiu că ne-am ruşinat de gestul profesoarei. Ne-am fi aşteptat să ne pedepsească pentru ceea ce făcusem, dar ea a continuat lecţia... (Laura)
