Pe părintele Cornel Cadar am avut ocazia să-l cunosc în diferite împrejurări, mai ales în cele legate de activitatea mea pastorală.
Mărturisesc cu sinceritate că întotdeauna am avut cuvinte de apreciere la adresa lui. Am putut să constat la el - în vorbire, în scris, în prezenţa sa pe ecrane - un progres continuu. L-am ascultat, i-am citit articolele, l-am urmărit pe ecran, întotdeauna cu mare plăcere. I-am apreciat tonalitatea vocii, felul său de a se exprima, gândirea sa logică şi coerentă. Nu arunca niciodată vorbele în vânt. Era foarte calculat şi meticulos, de multe ori încăpăţânat în a duce până la capăt o muncă începută, în ciuda dificultăţilor pe care le întâmpina.
Am văzut întotdeauna în el pe omul lui Dumnezeu, dedicat slujirii sale preoţeşti, valorificând în mod admirabil talanţii cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Am întâlnit mulţi credincioşi laici care îmi spuneau că urmăresc cu mare plăcere predicile părintelui Cornel, articolele şi emisiunile TV coordonate de el.
Bunul Dumnezeu, care l-a chemat la sine într-o zi aşa de frumoasă (Crăciunul), să-l facă fericit pentru vecie în paradis, iar nouă, celor rămaşi în viaţa pământească, să ne dea harul de a-l imita, fructificându-ne talanţii cu acelaşi devotament şi cu aceeaşi iubire ca şi el! La revedere în paradis, părinte drag şi iubit!
Nu te vom uita în rugăciunile noastre!
+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi
