Părintele Cornel a petrecut cea mai mare parte a vieţii lui, putem spune, într-un adevărat Areopag. El a fost mult timp în Iaşi, oraş universitar, cu atâtea instituţii, şi aici a desfăşurat un adevărat apostolat, fiind un adevărat umanist. Citea mult. Participa la diferite conferinţe, simpozioane tocmai pentru a duce spiritul creştin în diferite medii. Avea o sete nepotolită de a descoperi, de a aprofunda, de a se îmbogăţi mereu din punct de vedere intelectual. De la pasiunea sa pentru teologie, în ultimii ani s-a născut pasiunea pentru istorie. Cerceta foarte mult pentru a afla adevărul despre localităţile noastre, despre începuturile creştinismului în Moldova. Şi-a pus talentele sale în totalitate în slujba credincioşilor. Iată de ce sentimentul de recunoştinţă şi mulţumire pentru tot ceea ce a făcut părintele Cornel!
L-am avut alături de noi timp de atâţia ani. Mulţi l-au cunoscut direct. L-am avut cu noi episcopii, preoţii din casă. L-am avut aproape în împlinirea Paştelui său. Ce înseamnă Paştele? Suferinţă şi moarte pentru a se regăsi în braţele Tatălui ceresc. De un an de zile a început această suferinţă. Resemnat şi plin de credinţă, s-a pregătit pentru acest moment.
Dragă părinte Cornel, aminteşte-ţi de noi! Aminteşte-ţi de Dieceza de Iaşi, pe care ai iubit-o şi pe care ai onorat-o cu slujirea ta inteligentă şi generoasă! Aminteşte-ţi de atâţia prieteni, credincioşi catolici şi necatolici, gânditori, căutători de Dumnezeu şi de adevărul vieţii, de cei cu care ai colaborat cu atâta răbdare şi bunătate! Fără îndoială, binele pe care l-ai căutat şi semănat nu va fi uitat şi va rămâne nu numai în scrierile tale, ci şi în inimile celor care te-au ascultat şi au citit articolele tale. Mijloceşte pentru noi la Dumnezeu ca să fim buni şi să trăim mereu în spiritul adevăratei credinţe!
+ ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti
