Intenţia de rugăciune pentru luna februarie
Acolo este ţara mea, / Şi neamul meu cel românesc! / Acolo eu să mor aş vrea, / Acolo vreau eu să trăiesc!
La aproximativ 100 de ani după ce poetul Ioan Neniţescu a scris aceste versuri, naţiunea română se confruntă cu un fenomen de o amploare fără precedent: migrarea. Populaţia, silită să nu părăsească liber ţara în perioada comunistă, s-a lăsat atrasă după 1989 de mirajul posibilităţilor promise de meleagurile altor ţări. Aceasta s-a întâmplat, de multe ori, cu preţul unor mari sacrificii şi drame: dezrădăcinare, depopulare a ţării, copii lăsaţi de părinţi în grija altora, căsnicii destrămate, trafic de persoane, exploatare prin muncă. Au luat naştere, astfel, mai multe categorii de persoane vulnerabile.
La nivel european se constată o adevărată criză generată de valurile de persoane care fug din zonele de conflict armat ale Orientului Mijlociu. În condiţiile deplasării, multe dintre ele au murit sau au dispărut, majoritatea în Marea Mediterană. De asemenea, populaţii şi din alte zone, precum Asia, sunt tot mai prezente pe continent.
Fenomenul migrării se manifestă la nivel mondial, iar motivaţiile sunt diverse: economice, educaţionale (studii), politice, conflicte armate, calamităţi naturale etc.
Pentru a atrage atenţia asupra numărului foarte mare şi în continuă creştere a migranţilor, dar şi asupra dificultăţilor cu care se confruntă aceştia, Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat, la 4 decembrie 2000, Ziua Internaţională a Migranţilor.
Atentă la semnele timpului, Biserica Catolică stabilise încă din anul 1914 Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului.
În mesajul pentru pace din prima zi a anului, papa Francisc îndemna la a vedea în migrant şi în refugiat nu numai "o problemă de înfruntat, ci un frate şi o soră, care au nevoie să fie primiţi, respectaţi şi iubiţi, o ocazie pe care Providenţa ne-o oferă pentru a contribui la construirea unei societăţi mai drepte".
Îi încredinţăm Sfintei Familii - care, în mod providenţial, a plecat în Egipt pentru a proteja viaţa Mântuitorului de mânia regelui Irod - pe toţi aceia care sunt nevoiţi să-şi părăsească ţara de origine, pentru ca ei să primească protecţie şi sprijin în vederea integrării în noile culturi pe care le întâlnesc.
