de Daniela Dămoc

În decembrie, luna cadourilor, aşa cum a fost numită această lună în ultimii ani, Sfântul Părinte ne invită să avem mereu gândul la Isus Cristos şi să ne pregătim sufletele pentru naşterea lui.

Într-o lume guvernată de consum, în care se pune mult preţ pe împlinirea profesională, pe o stare de bine, dobândită prin sine, creştinii sunt chemaţi la o viaţă mult mai profundă, condusă de exemplul lui Isus Cristos şi hrănită prin rugăciune.

Dacă din exterior ni se propun astăzi diferite tipare de perfecţiune fără fond, să privim la modelul de desăvârşire observat la Domnul nostru: El a ales simplitatea vieţii, şi nu comoditatea; a avut mereu în vedere veşnicia, arătând că virtuţile sunt bunul cel mai de preţ şi că sunt accesibile fiecărei persoane, indiferent de statutul social.

Meditând la viaţa lui Isus, descoperim că forţa şi autenticitatea faptelor lui îşi găseau rădăcina în învăţăturile primite încă din copilărie în mijlocul Sfintei Familii şi la templu; ele îşi luau seva din rugăciune, aşa cum ne aminteşte Sfânta Scriptură prin relatarea urcării pe muntele Tabor, a retragerii în Grădina Măslinilor, a rugăciunii de pe cruce.

În definitiv, de ce ar fi cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciunea atât de importante? Ele ne formează, întâi de toate, o conştiinţă dreaptă şi ne permit să intrăm în legătură cu creatorul nostru, de la care primim lumina pentru a face alegerile cele mai bune, pentru a învăţa să acceptăm atât bucuriile, cât şi suferinţa, aşa cum el a făcut-o, şi pentru a ne aminti să trăim responsabil şi mereu conştienţi de realitatea Împărăţiei cerurilor. Rugăciunea şi cuvântul divin sunt, în acelaşi timp, şi instrumente care ne ajută să avem relaţii mai dinamice cu semenii noştri de aproape şi de departe. Aici găsim inspiraţie pentru a fi altruişti faţă de cei aflaţi în nevoi, dar şi puterea de a ne asuma cu smerenie greşelile.

Să ne rugăm, aşadar, pentru a redescoperi profunzimea relaţiei cu Dumnezeu prin rugăciune şi cuvântul sacru, ca de Crăciun să oferim pruncului Isus şi celor dragi o inimă reînnoită şi animată de gândul la veşnicia fericită.