de pr. Cristian Chinez
În sunet de culori mai parfumate
Decât zenitul din străfunduri de cristal,
Străin de noapte şi de hău, răzbate
Seninul din priviri... Fenomenal...
Pe chip de prunc, cum n-a mai fost vreodată,
Prezenţa Cerului, cuprinsă-n mult prea mic,
Irumpe-n făptuirea exaltată -
Nemărginirea-mpinsă spre nimic.
E Betleem în suflet... Creştineşte...
E mesianic timp... Crepuscular...
E universu-ntreg ce se opreşte
Atunci când Dumnezeu devine har.
Iar toate-acestea se petrec aievea,
În mod sacramental, chiar la Crăciun...
Minuni de har sunt, de aceea,
Îmbrăţişările care-l compun.
Căci condensări din piscuri de azur
Sau străluciri din picuri de priviri
Nu pot înlocui nici sus, nici împrejur
Lumini din sufletele-n străluciri.
Aceasta-i sărbătoarea celor mulţi,
Spre intim şi profund dispuşi...
Nu evadări spre mare sau spre munţi,
Cu ger, căciulă şi mănuşi.
Să ne-ntâlnim în tainic mod
De celebrat esenţa din Crăciun,
Chiar şi în cazul incomod
Când nu primim şi nu dăm ce-i mai bun!
