La graniţa Poloniei cu Cehia, în Silezia inferioară, se află noua dieceză, Swidnica, înfiinţată la 24 februarie 2004. În această dieceză poate fi vizitat unul dintre cele mai frumoase sanctuare baroce din estul Europei - Wambierzyce.
Sanctuarul se află pe o colină unde, în secolul al XII-lea, o statuie a Maicii Domnului a fost aşezată în scorbura unui tei. Conform cronicilor timpului, în anul 1218, un orb, Jan de Raszewo, şi-a recăpătat vederea rugându-se în faţa acestei statui. În urma acestei minuni, numeroşi pelerini au început să-şi îndrepte paşii spre Wambierzyce. În primii ani a fost aşezat sub copac un altar, iar alături, un candelabru şi un baptisteriu. Abia în anul 1263 a fost construită aici o biserică din lemn. În anul 1512, Ludwig von Pannwitz a construit o biserică mult mai mare, din cărămidă, dar a fost distrusă în timpul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648). Apoi a mai fost încă o biserică, ulterior demolată în anul 1714.
Între anii 1715-1723, contele german Franciszek Antoni von Goetzen a edificat marele sanctuar care dăinuie până astăzi şi este cunoscut sub numele de Biserica Vizitei Sfintei Fecioare. La începutul secolului al XVIII-lea, Daniel Osterberg, un bogătaş, a cumpărat terenul din jur şi a amenajat în preajma bisericii o Cale a Crucii, 100 de capele şi 130 de statui ce ilustrează momente din viaţa lui Isus şi a Mariei. De fapt, s-a dorit o copie a Ierusalimului, întâlnindu-se multe elemente şi nume specifice oraşului şi Ţării Sfinte: Sinai, Tabor, Horeb. De aceea, Wambierzyce mai este numit şi "Ierusalimul Sileziei".
Până la intrarea în sanctuar se urcă 57 de trepte, care simbolizează: numărul corurilor îngereşti (9), la care se adaugă vârsta lui Isus (33) şi cea a Mariei la naşterea lui Isus (15).
Interiorul bisericii este ornat în totalitate cu opere baroce de mare valoare şi frumuseţe. Însă o adevărată capodoperă sunt amvonul şi altarul principal în care este expusă statuia care măsoară doar 28 cm înălţime. Aceasta o reprezintă pe Maica Domnului care îl ţine pe Prunc pe braţul drept, iar în mâna stângă are o rodie, simbol al vieţii veşnice. Pruncul are în mâna dreaptă o pasăre, iar mâna stângă o îndreaptă spre fructul din mâna mamei. Mica statuie este flancată de doi îngeri de mari dimensiuni, care adoră Fecioara cu Pruncul. Aceste lucrări îl au ca autor pe sculptorul Karl Sebastin Flacker şi datează din anul 1723.
Imaginile amvonului ilustrează imnul Magnificat. Duhul sfânt, prezentat deasupra amvonului, coboară spre Maria înconjurată de îngeri.
Faţada, înaltă de 52,5 metri, este într-adevăr solemnă, scările fiind flancate de două mari corpuri laterale, care sunt ca două braţe ce vor să-l cuprindă parcă pe pelerinul ajuns aici.
Un bijutier ceh a realizat la sfârşitul secolului al XIX-lea o iesle de Crăciun cu 800 de figurine, dintre care 300 sunt în mişcare.
Până în anul 1990, sanctuarul a fost în custodia iezuiţilor, iar apoi, timp de 17 ani, a fost preluat de preoţii diecezani. În cele din urmă, de la 25 iunie 2007 sunt franciscanii cei care slujesc la sanctuar.
În anul 1936, Papa Pius al XI-lea a oferit sanctuarului titlul de Basilica minor, iar Sfântul Ioan Paul al II-lea, în anul 1980, cu ocazia încoronării oficiale de către cardinalul Wyszynski, a dat statuii de la Wambierzyce numele de "Regina familiilor".
