Pornisem în viaţa de familie cu ideea că nu e suficient să ne avem doar pe noi, ci e nevoie şi de resurse prin care, cel puţin din când în când, să ne "premiem": un concediu, o ieşire împreună, o schimbare de ambient, o casă frumoasă, o maşină bună, toate ca să ne ajute să abordăm şi mai profund viaţa de familie. Şi, mulţumim Domnului, au venit toate!

Aveam deja înainte de căsătorie o firmă care mergea bine şi care a continuat să meargă la fel şi după. Ne-am permis o casă frumoasă, o maşină bună, au venit şi copiii, şi pentru toate îi suntem recunoscători lui Dumnezeu - acestea, în condiţiile în care am căutat mereu să nu-i nedreptăţim pe angajaţi. Ceea ce le-am promis prin contract, mai ales pentru mine, ca patron, e literă de lege!

Evident că e muncă multă, că trebuie să alergi toată ziua. Sunt tot felul de întâlniri, trebuie răspuns la tot felul de telefoane, uneori mai neglijezi familia şi bunul mers al casei, alteori te mai sună copiii şi îţi spun că le e dor de tine. Toate au un preţ, dar, aşa cum am mai spus, cu ajutorul lui Dumnezeu mergem înainte! Mi le-am asumat în mod voluntar şi am făcut-o pentru că ştiu că pot!

Revenind la mijloace, dincolo de casă, o familie care coordonează şi o firmă are nevoie de o maşină, una care să ofere în acelaşi timp siguranţă şi confort. Şi am cumpărat-o! Sigur că muncitorii au privit acest lucru cu o oarecare invidie, ei neputând să-şi permită un asemenea "lux", cum l-au catalogat ei. Însă este un "lux" necesar, deoarece doar aşa le pot asigura continuitatea la locul de muncă.

Aşadar, să recapitulez: nu e suficient omul, e nevoie şi de bani! Aşa am crezut până mai ieri, când mi-am schimbat total părerea...

Eram într-o călătorie de afaceri. Trebuia să ajung la o întâlnire cu un furnizor şi am rămas fără combustibil. Se mai întâmplă! Evident că am intrat în prima benzinărie şi am făcut plinul, aşa încât să fiu sigur că ajung unde aveam nevoie şi mă întorc şi acasă. Şi nu am pus orice combustibil, ci pe cel mai bun şi, bineînţeles, şi cel mai scump.

Am reluat drumul şi, după câţiva kilometri, mi s-a aprins un martor în bord. Ceva nu era în regulă! Am continuat drumul şi, din culoarea galbenă, s-a transformat în roşu, ceea ce m-a determinat să trag pe dreapta şi să sun la un service. Maşina mea "de toţi banii" era acum pe o platformă, în drum spre service, iar eu, în cabina şoferului care mi-o transporta. Am ajuns la service, am predat-o specialiştilor şi, deodată, departe de casă, de familie şi de idealurile mele, m-am trezit singur, la ocazie, nerăbdător să găsesc pe cineva care să mă ducă până acasă. Aveam asupra mea şi o sumă de bani destul de considerabilă, deoarece după întâlnirea cu furnizorul aveam să fac anumite cumpărături pentru familie.

După circa trei ore de stat în soare, am găsit o maşină de ocazie către casă. În spate, singur pe banchetă, cum drumul a durat destul de mult, am avut timp de reflecţie...

La ce mi-a folosit că aveam maşină puternică, mare şi de lux, la ce mi-a folosit că aveam bani şi la ce mi-a folosit că aveam zeci de prieteni care mă sunau şi pe care îi sunam, dacă la momentul de încercare nu mi-a răspuns nimeni?! Asiguram salariile atâtor oameni, le căutam de muncă, iar acum nu mai era nimeni interesat de mine!

Apa din combustibil - pentru că trebuie să o spun - mi-a provocat toată această criză. A fost nevoie de service, de specialişti, de zile şi de multă răbdare ca să intru din nou în posesia maşinii. Dar pentru mine a fost o lecţie de viaţă. Până la urmă, şi bunurile au rolul lor, dar omul este cel care contează! (Stelian)