Cel mai frumos dar pe care Dumnezeu l-a oferit oamenilor cred că este cel al comuniunii. Încă de mici învăţăm să descoperim şi să preţuim importanţa lui a fi împreună. Mă gândesc că în cer îngerii şi sfinţii sunt într-o armonie perfectă cu Creatorul. Noi, cei de pe pământ, dorim să imităm frumuseţea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră. Comuniunea se realizează atunci când te rogi singur sau în familie; când duminica la Sfânta Liturghie începi să cânţi şi să te rogi cu toţi oamenii; când îţi deschizi inima pentru a primi mesajul evangheliei; când te spovedeşti şi te împărtăşeşti.
Avându-l pe Dumnezeu în interiorul tău, va fi mai uşor să stai cu tine, să-ţi vorbeşti, să-ţi cunoşti calităţile şi să-ţi observi defectele.
Puţini sunt cei care înţeleg cu adevărat că a fi în compania celorlalţi este o ocazie minunată pentru a fi fericit. Comuniunea se naşte când socializăm, ne jucăm, ne întâlnim, povestim despre bucuriile şi tristeţile de peste zi; când ne plimbăm şi admirăm unicitatea peisajelor din natură. Pentru ca ea să fie de durată, e necesar să fim altruişti, prietenoşi şi darnici!
Să ne dea Isus harul de a fi şi de a rămâne mereu împreună în credinţă!
