O altă figură ilustră pentru catolicii basarabeni a fost cea a episcopului Iosif Alois Kessler, născut la 12 august 1862 în Louis, regiunea Samara, pe atunci Imperiul Rus, într-o familie de germani catolici.
O altă figură ilustră pentru catolicii basarabeni a fost cea a episcopului Iosif Alois Kessler, născut la 12 august 1862 în Louis, regiunea Samara, pe atunci Imperiul Rus, într-o familie de germani catolici. A urmat cursurile Seminarului din Saratov, după care, datorită succeselor obţinute în cadrul studiilor, a fost recomandat de Colegiul Episcopiei de Tiraspol în vederea continuării studiilor la Academia Teologică din Sankt-Petersburg, obţinând în anul 1889 titlul de magistru în teologie, în acelaşi an fiind hirotonit preot. După hirotonire, a activat ca vicar în Parohia Saratov şi, timp de doi ani, ca profesor la Seminarul din acelaşi oraş. Din anul 1892 şi până în 1895 a avut misiunea de administrator al Parohiei Simferopol, după care a activat ca paroh de Sulz, în Ucraina de azi. Între anii 1899 şi 1903 i-a păstorit pe credincioşii catolici din Parohia Chişinău, după această dată fiind numit de episcopul de Tiraspol, Eduard von der Ropp, inspector la Seminarul din Saratov. În anul 1904 a devenit canonic al catedralei din Saratov.
La 1 aprilie 1904, Papa Pius al X-lea l-a numit episcop de Tiraspol, fiind hirotonit la 28 octombrie acelaşi an în catedrala din Sankt-Petersburg. În această calitate a şi consacrat, la 22 mai 1908, Biserica "Providenţa Divină" din Chişinău. La 14 august 1918, înainte ca bolşevicii să intre în Saratov, episcopul Kessler a părăsit oraşul şi s-a retras la Odessa. Fiind condamnat la moarte de către bolşevici şi dat în căutare, s-a refugiat, în februarie 1920, mai întâi la Bucureşti, unde, împreună cu părintele Andrei Keller, a aşteptat o lună pentru ca guvernul român să le acorde dreptul de călătorie, după care s-a refugiat la Crasna, în sudul Basarabiei. De aici, în septembrie 1920, a vizitat parohiile din Basarabia, conferind sacramentul Mirului la aproximativ 1.500 de persoane. Într-o scrisoare adresată Congregaţiei Consistoriului la 14 iulie 1921, episcopul de Iaşi, Alexandru Th. Cisar, scria: "Cu siguranţă că în acest timp, şi deja de un an trecut, Excelenţa Sa episcopul Kessler, ordinariul [Diecezei] de Tiraspol, rezidă în Parohia Crasna din Basarabia, îndeplinindu-şi misiunea, administrând sacramentul Confirmaţiunii în diverse locuri din fosta sa dieceză; în Ucraina sau în Rusia nu se poate întoarce, pentru că revoltele şi tulburările nefericite încă sunt în curs".
Tot în Parohia din Crasna, la 6/19 septembrie 1921, a avut loc predarea-primirea parohiilor catolice din Basarabia, în cadrul unei Sfinte Liturghii celebrate de Kessler şi Cisar în Biserica "Sfântul Iosif" din localitate. Episcopul de Tiraspol nu l-a mai însoţit pe episcopul de Iaşi în celelalte comunităţi catolice basarabene, el aflându-se la 1 octombrie 1921 deja la Bucureşti. Aici îi spunea arhiepiscopului Raymund Netzhammer că, de când s-a făcut trecerea, "nu-i mai face nicio plăcere de a mai rămâne acolo, căci nu se mai simte ca la el acasă". Motivul îl redă prelatul bucureştean în memoriile sale: "Exact în momentul în care fugise [din] faţa bolşevicilor, episcopul Kessler fusese foarte fericit că putuse să-şi găsească un loc de refugiu în propria sa dieceză, în Basarabia. Acum era privat chiar şi de această mângâiere!"
În anul 1921 a vizitat SUA cu scopul de a strânge ajutoare pentru înfometaţii din Rusia, afectată de războiul civil, reuşind, prin Organizaţia americană a ajutorării germanilor din Rusia, să trimită ajutoare în valoare de 32.000 de dolari. La 23 ianuarie 1930, Papa Pius al XI-lea l-a numit episcop titular de Sinope. Începând cu anul 1930, după o nouă vizită în SUA, s-a stabilit în oraşul Zinnowitz de pe insula Usedom a Germaniei, în Casa "Sfântul Otto". Este autorul unei Istorii a Diecezei de Tiraspol şi a Memoriilor (1930). A murit la 10 decembrie 1933, fiind înmormântat, conform dorinţei sale, în oraşul Ornbau din Bavaria.
