Trăim un timp ieşit din comun, peste care vrem să trecem cât mai repede, cu încredere deplină în iubirea providenţială a lui Dumnezeu, care ne vrea binele chiar şi atunci când ni se întâmplă răul.
E timpul unei pandemii care în fiecare zi capătă noi proporţii. Şi de noi depinde să limităm răspândirea renumitului virus COVID-19, despre care auzim vorbindu-se în orice discuţie. Eradicarea lui completă însă depinde în ultimă instanţă doar de Dumnezeu, în mâinile căruia stau destinele vieţilor noastre. Anul acesta ne va fi dat să petrecem un Paşte memorabil, pe care suntem constrânşi să-l pregătim mai mult în interior decât în exterior, un Paşte care să ne găsească pe fiecare cu o concepţie schimbată despre viaţă, despre noi, despre ceilalţi. Va reuşi într-adevăr aceste transformări?
Cum vom sărbători Paştele? În limba ebraică, termenul folosit pentru Paşte este pesah, care înseamnă "a trece peste", "a cruţa", şi se referă mai întâi la îngerul Domnului care a trecut peste casele evreilor, cruţându-le de orice vătămare (cf. Ex 12,11-14). Acesta a fost primul Paşte din istorie, prima "trecere". Pentru noi, creştinii, trecerea pe care o sugerează termenul ebraic este cea a lui Isus, de la moarte la viaţă prin înviere. Se fac auzite deja întrebări de genul: "Cum vom trece peste acest timp dificil? În ce fel ne va păzi Domnul? De câte ori va trebui să mai auzim de numărul tot mai mare al celor care, din cauza unui virus invizibil şi infim, vor trece de la viaţă la moarte?"
Timpul pe care-l traversăm este, aşadar, al mai multor treceri: e trecerea, în speranţă, de la o pandemie tot mai persistentă la starea normală a sănătăţii lumii, de la închiderea timorată în perimetrul domestic la deschiderea socială din sfera publică, de la pesimism şi îngrijorare generalizată la încredere şi optimism împărtăşit. Cu atâtea treceri sperate, ne vom mai putea concentra sufletele pe marea trecere a Domnului de la moarte la viaţă, pe trecerea lui peste vieţile noastre încercate? Poate că timpul de faţă este binevenit pentru a ne săpa în suflete dorinţa intensă ca prin toate trecerile noastre să fie şi Dumnezeu cel care trece alături de noi.
