Cuvântul paşte vine de la pesah, în ebraică, şi înseamnă trecere. Avem, în Vechiul Legământ, Paştele evreilor (poporul ales al lui Dumnezeu), care înseamnă trecerea lui de la sclavie la libertate. Poporul a stat ca sclav în Egipt 430 de ani, pus acolo la munci grele şi la multe încercări, dar Dumnezeu s-a îndurat de el şi, în urma a zece plăgi trimise asupra egiptenilor, i-a dat libertatea râvnită, indicându-i calea pustiului spre ţara făgăduită, Canaan.
În timpul peregrinării, în cei 40 de ani cât a durat acest exod, Dumnezeu a intervenit miraculos de nenumărate ori: a ajutat poporul să treacă prin Marea Roşie ca pe un drum uscat, a făcut să iasă apă din stâncă spre a-i potoli setea, a făcut să cadă zilnic mana şi i-a trimis stoluri de prepeliţe ca să aibă carne din belşug, i-a vindecat pe cei muşcaţi de şerpii veninoşi... până ce poporul a ajuns liber în ţara făgăduită. Acesta a fost Paştele evreilor. Era cea mai mare sărbătoare a lor. Erau obligaţi s-o celebreze în fiecare an, primăvara, la data de 14 Nisan. Aşa o sărbătoresc şi astăzi evreii.
Avem apoi, în Noul Legământ, Paştele lui Isus Cristos, care înseamnă trecerea lui de la moarte la viaţă, prin înviere. A treia zi după îngropare, Isus Cristos a învins definitiv moartea şi a revenit la viaţă, măreţ şi biruitor, pentru a nu mai muri vreodată. Paştele lui Isus a fost, este şi va rămâne cea mai mare victorie repurtată de el asupra diavolului, asupra morţii şi asupra păcatului.
Avem, tot în Noul Legământ, Paştele nostru, care decurge din Paştele lui Isus Cristos, şi înseamnă trecerea noastră de la moartea spirituală, provocată de păcat, la viaţa nouă a harului, oferită gratuit de Isus Cristos. Această trecere are loc prima dată la Botez şi se repetă de fiecare dată când facem o spovadă bună. Tocmai de aceea Sfânta Biserică acordă o atenţie deosebită Botezului şi Spovezii în timpul sfânt al Postului Mare, şi ne pregăteşte an de an pentru sărbătoarea Paştelui, ca să reînnoim în Vigilia Pascală făgăduinţele făcute la Botez şi să ne angajăm să trăim în viaţa de zi cu zi exigenţele acestuia. Sfântul apostol Paul spune: "Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu! Când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie" (Col 3,1-4).
Poate că înţelegem acum mai bine de ce Paştele este şi va fi cea mai mare sărbătoare a religiei noastre creştine. S-o preţuim şi s-o trăim cu demnitatea de copii ai lui Dumnezeu. Să-i spunem lui Isus: "Îţi mulţumim, Isuse, pentru ca ne-ai mântuit prin pătimirea, moartea şi învierea ta". La fiecare sfântă Liturghie ne rugăm şi ne vom ruga cu credinţă: "Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim până când vei veni în slavă. Amin". Şi o facem şi în această perioadă. Chiar dacă Paştele de anul acesta este diferit fiindcă nu putem participa la sfânta Liturghie în biserică, să ne unim în rugăciune prin mijloacele de comunicare!
În ciuda situaţiei speciale în care ne aflăm din cauza pandemiei cu noul coronavirus, vă îndemn pe toţi să fiţi cu moralul ridicat, să vă puneţi toată încrederea în Dumnezeu şi în ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria şi să trăiţi Paştele cu bucuria credinţei în suflet. Victoria lui Isus va fi şi victoria noastră!
Sus inimile! Cristos a înviat!
+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi
