Inevitabil, luna septembrie este asociată cu începerea şcolii. După vacanţa mare, care este mereu prea scurtă, plină de frenezia căutărilor de experienţe dintre cele mai variate şi eliberată de coşmarul trezirii de dimineaţă, se revine la ritmul obişnuit al vieţii, din care face parte şi orarul de şcoală. Elevilor le place să meargă la şcoală, spunea cineva, le place să vină de la şcoală, însă nu le place ceea ce se întâmplă între aceste două activităţi. Toţi suntem convinşi de valoarea educaţiei, toţi îi recunoaştem importanţa, însă poate nu toţi punem umărul pentru a construi un mediu educativ în jurul nostru, pentru a susţine orice operă educativă.

În luna iunie a anului 2013, aproximativ opt mii de elevi au fost primiţi în audienţă de către papa Francisc. Elevii proveneau din şcoli conduse de iezuiţi în Italia şi Albania, fiind însoţiţi de profesori şi de membri ai familiilor lor. Sfântul Părinte a venit pregătit cu un discurs, "puţin cam lung", în opinia sa. A ales atunci să facă un rezumat al textului, după care a invitat la o discuţie liberă: elevii i-au pus întrebări, iar el le-a răspuns. În discursul pregătit, papa Francisc a insistat asupra faptului că şcoala ar trebui să fie mediul în care elevul învaţă să fie mărinimos: "Şcoala este unul dintre mediile educaţionale în care omul creşte învăţând cum să trăiască, cum să devină adult, matur. [...] Mergând după învăţătura sfântului Ignaţiu, principalul element în şcoală este să înveţi să fii mărinimos. [...] Adică să ai o inimă mare, să ai un suflet mare. Înseamnă a avea idealuri mari, dorinţa de a realiza lucruri mari, ca răspuns la ceea ce Dumnezeu cere de la noi, tocmai din acest motiv, făcând bine totul, toate acţiunile de zi cu zi, toate angajamentele şi întâlnirile pe care le avem cu oamenii".

În opinia papei Francisc, şcoala are misiunea să educe tinerele generaţii la trăirea a două valori: libertatea şi slujirea. "Libertatea - spunea Sfântul Părinte în acelaşi context - înseamnă să ştim să reflectăm la ce facem, să ştim să evaluăm [...] care sunt comportamentele ce ne fac să creştem. Înseamnă a alege mereu binele. [...] A fi liberi să alegem mereu binele este provocator, dar veţi deveni persoane cu coloană vertebrală, care ştiu cum să facă faţă vieţii, persoane curajoase şi răbdătoare". Educaţia la slujire nu ar trebui să fie absentă din şcoală, fie ea publică sau religioasă, deoarece este modalitatea prin care elevii învaţă să fie responsabili şi de viaţa altora pentru a construi o lume mai bună: "În şcolile voastre participaţi la diferite activităţi care vă pregătesc nu să vă închideţi în voi înşivă sau în lumea voastră mică, ci să vă deschideţi spre ceilalţi, în special spre cei săraci şi nevoiaşi, să lucraţi pentru a face mai bună lumea în care trăiţi".

În anul 2015, în luna iulie, în cadrul călătoriei apostolice în Ecuador, papa Francisc s-a întâlnit cu elevi, studenţi şi profesori. Cu această ocazie a vorbit şi despre responsabilitatea profesorilor: "Mă întreb împreună cu educatorii voştri: vegheaţi asupra studenţilor voştri ajutându-i să dezvolte un spirit critic, un spirit liber, în măsură să se îngrijească de lumea de astăzi? Un spirit care să fie în măsură să găsească noi răspunsuri la multele provocări pe care societatea le pune astăzi omenirii? Sunteţi în măsură să-i încurajaţi să nu ignore realitatea care îi înconjoară? Să nu ignore ceea ce se întâmplă în jur?" În acelaşi context, i-a încurajat pe elevi şi studenţi: "Şcolile noastre sunt o pepinieră, o posibilitate, pământ fertil pentru a îngriji, a stimula şi a proteja. Pământ fertil însetat de viaţă".

Aceasta este şi urarea noastră la început de an şcolar: faceţi ca pământul fertil al şcolii să dea roade multe!