În sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului, la sfânta Liturghie de hram a comunităţii din Rădăuţi din ziua de 8 septembrie, PS Petru Gherghel a oficiat ritualul de resfinţire a bisericii şi consacrare a noului altar. La această solemnă celebrare euharistică au luat parte preoţi şi credincioşi, atât din Rădăuţi, cât şi din parohiile învecinate, din Decanatul de Bucovina, dar şi din alte parohii ale diecezei.

Întreaga sărbătoare a poporului credincios din Rădăuţi s-a aflat sub semnul sfintei Fecioare Maria, mama care conduce pe fiecare fiu al ei spre comuniunea cu Dumnezeu. Această idee a fost accentuată în omilia părintelui Eduard Soare, vicerector al Seminarului mare din Iaşi.

La sfârşitul sfintei Liturghii, părintele paroh Aurel Iştoc a adresat un cuvânt de mulţumire tuturor binefăcătorilor care au susţinut lucrările de renovare şi restaurare a bisericii; de asemenea, a amintit că această sărbătoare a hramului este rodul unui efort depus de toată comunitatea, care a acţionat ca o familie de credinţă, speranţă şi iubire.

Episcopul emerit Petru Gherghel, evidenţiind exemplul mărturiei date de fericitul Anton Durcovici, şi-a arătat mulţumirea şi preţuirea pentru grija manifestată de credincioşii din Rădăuţi faţă de lăcaşul lor de cult, subliniind că "grija unei comunităţi faţă de biserica proprie reprezintă o dovadă clară a credinţei în Dumnezeu, căci, astfel, este arătată lumii fericirea de a fi fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Ierusalimului ceresc".

Părintele paroh a adăugat că, apărând necesitatea înfiinţării unei parohii şi a construirii unei biserici, la 11 noiembrie 1811 ia fiinţă Parohia Romano-Catolică Rădăuţi. La 3 aprilie 1818, pr. Joseph Sattfeld este numit paroh. Până la amenajarea actualei biserici, serviciul religios se ţinea într-o capelă din casa parohială. Piatra de temelie a bisericii parohiale din Rădăuţi a fost sfinţită la 13 mai 1823. La 8 octombrie 1824 a fost celebrată prima Liturghie în biserica ridicată la roşu. La 21 iunie 1826 a fost sfinţită noua biserică de către arhiepiscopul de Lemberg, Andrzej Alojzy Ankwicz. Hramul iniţial a fost ales Adormirea Maicii Domnului. După reparaţiile generale din anul 1887, biserica a fost sfinţită pentru a doua oară de către arhiepiscopul de Lemberg, Seweryn Morawski, cu hramul Naşterea Sfintei Fecioare. Pe parcursul timpului, după 1988, lucrări de reparaţii şi de modificare a interiorului şi exteriorului bisericii au fost executate rând pe rând de către parohii Eduard Ferenţ, Iosif Doboş şi Iosif Răchiteanu. A fost modificată forma balconului prin coborârea acestuia cu 40 cm şi turnarea unei plăci de beton armat. Au fost înlocuite băncile vechi, prezbiteriul a fost modificat, iar vechiul altar a fost demolat. În perioada 2008-2009, a fost executat un altar din marmură în stil roman şi pictată o icoană a Maicii Domnului cu pruncul în braţe. Sub coordonarea actualului părinte paroh, Aurel Iştoc, începând din vara anului 2015 şi până în prezent, au fost executate ample lucrări de restaurare a bisericii, atât la interior, cât şi la exterior. Altarul lateral a fost refăcut în stil originar cu cele trei coroane de o parte şi de alta, iar în centru a fost pictată o nouă icoană votivă, reprezentând Naşterea Maicii Domnului. Au fost refăcute şi celelalte două altare în stilul lor originar.

În altar au fost aşezate relicvele Sfintei Cruci şi ale fericiţilor Ieremia Valahul, Vladimir Ghica şi Veronica Antal.