La începutul anului 2017, papa Francisc se adresa tinerilor printr-o scrisoare prin care anunţa că în luna octombrie a anului 2018 urma să se celebreze Sinodul Episcopilor cu tema "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional". În această scrisoare, Sfântul Părinte îi încuraja pe tineri să vorbească despre căutările lor: "O lume mai bună se construieşte şi graţie vouă, graţie voinţei voastre de schimbare şi graţie generozităţii voastre. Nu vă fie frică să-l ascultaţi pe Duhul care vă sugerează alegeri îndrăzneţe, nu întârziaţi atunci când conştiinţa vă cere să riscaţi pentru a-l urma pe Învăţătorul". Papa Francisc îi asigura pe tineri că "Biserica doreşte să stea în ascultarea glasului vostru, a sensibilităţii voastre, a credinţei voastre; chiar şi a îndoielilor voastre şi a criticilor voastre. Faceţi să se audă strigătul vostru, lăsaţi-l să răsune în comunităţi şi faceţi să ajungă la păstori".
Între timp a avut loc Sinodul Episcopilor, bogat în reflecţii şi dialoguri despre realitatea tinerilor şi despre modul în care Biserica este chemată să vină în întâmpinarea lor şi să îi însoţească pe drumul credinţei. Papa Francisc a analizat toate temele, propunerile şi sugestiile şi, pornind de la acestea, a încredinţat Bisericii exortaţia apostolică postsinodală "Christus vivit" - "Cristos trăieşte". Este vorba de un document redactat tot în formă de scrisoare către tineri.
"Cristos trăieşte. El este speranţa noastră şi cea mai frumoasă tinereţe din această lume" - sunt primele cuvinte ale documentului. "Tot ceea ce atinge el devine tânăr, devine nou, se umple de viaţă. De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creştin sunt: el trăieşte şi te vrea viu!", continuă Sfântul Părinte.
Intenţia papei Francisc este aceea de a-i ajuta pe tineri să îl descopere pe Cristos care îi însoţeşte pe drumul vieţii, care păşeşte cu ei şi îi susţine în căutările lor, "pentru că riscăm să-l luăm pe Isus Cristos numai ca un bun exemplu din trecut, ca o amintire, ca pe cineva care ne-a mântuit în urmă cu două mii de ani". Convingerea că Isus Cristos nu este doar un personaj din trecut, ci o prezenţă vie şi eliberatoare "este o garanţie că binele poate să-şi facă drum în viaţa noastră... Aşadar, putem înceta să ne plângem, şi să privim înainte, deoarece cu el se poate privi mereu înainte". Lăsându-i loc în propria viaţă, stând cu el şi urmându-i inspiraţiile, "putem bea din adevăratul izvor, care menţine vii visele noastre, proiectele noastre, marile noastre idealuri, şi care ne lansează în vestirea vieţii care merită să fie trăită". Viaţa are sens dacă nu o trăim doar pentru noi, ci căutăm binele aproapelui, conştienţi că "Domnul ne cheamă să aprindem stele în noaptea altor tineri".
Tinerii pot ajuta Biserica să rămână tânără dacă îşi păstrează convingerea că "trebuie să avem curajul de a fi diferiţi, de a arăta alte vise pe care această lume nu le oferă, să mărturisim frumuseţea generozităţii, a slujirii, a curăţiei, a tăriei, a iertării, a fidelităţii faţă de propria vocaţie, a rugăciunii, a luptei pentru dreptate şi binele comun, a iubirii faţă de cei săraci, a prieteniei sociale".
Iată câteva scurte idei prezente în exortaţia apostolică "Christus vivit", care doreşte să arate că Isus este viu în căutările şi frământările tinerilor. În aceeaşi măsură, tinerii trăiesc cu adevărat dacă se lasă pătrunşi de viaţa lui Cristos, iar Biserica rămâne tânără dacă fructifică elanul, intuiţiile şi credinţa tinerilor. Sunt cuvinte care fac să renască speranţa şi încrederea că prezentul poartă deja bogăţia unui viitor prin prezenţa lui Cristos cel mereu viu.
