În fericitul context al vizitei papei Francisc în România, să ne aplecăm atenţia şi asupra stemei suveranului pontif.
Din perspectivă heraldică, adică al studiului stemelor de orice fel (o preocupare eminamente europeană şi eminamente creştină), compunerea stemelor eclesiastice urmează aceleaşi reguli ca şi stemele laice.
Conform regulilor heraldice, stema unui papă trebuie să cuprindă un scut în care urmează să fie reprezentate mobilele, respectiv figurile heraldice. Deasupra scutului sunt plasate cheile sfântului Petru (una de aur, alta de argint, legate între ele de un cordon roşu), tiara papală, respectiv mitra papală. În partea inferioară a scutului, în exterior, este plasată deviza (motoul) în limba latină, exprimând concis idealul şi programul vieţii misionare şi pastorale a purtătorului stemei.
Cele două chei (cheile împărăţiei), potrivit heraldicii pontificale, sunt un simbol al puterii date sfântului Petru şi succesorilor săi de către Isus Cristos, aşa cum stă scris în Evanghelia după sfântul Matei: "Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri" (Mt 16,19).
Tiara papală semnifică demnitatea de suveran pontif, de cap suprem al Bisericii. Folosită efectiv până în vremea papei Paul al VI-lea (1963-1978), va fi înlocuită ulterior de mitra papală.
De regulă, stema pe care şi-o aleg suveranii pontifi transmite o serie de simboluri ce fac referire la modul de a vedea viaţa şi de a trăi credinţa, revelând laturi ale personalităţii şi conţinând elemente indicative pentru programul pontifical.
Suveranii pontifi preiau în stema papală simbolurile pe care le folosiseră deja în stemele lor anterioare (de episcop, arhiepiscop şi cardinal) şi îşi compun blazonul papal ordonând aceste elemente, eventual, în mod diferit şi adăugând, cum este firesc, simbolurile specifice noii demnităţi.
Stema papei Francisc poate fi descrisă în limbaj heraldic astfel: scut de azur, cu un soare stilizat de aur, cu 32 de raze, încărcat cu monograma IHS surmontată de o cruce cu baza în bara orizontală a literei H, totul roşu, susţinut de trei cuie negre, plasate în bandă, pal şi bară, totul acompaniat la bază de o stea de aur cu opt raze, la dreapta şi de o floare de nard, de aur, răsturnată şi aşezată în bandă, la stânga. Deasupra scutului este aşezată mitra pontificală şi cheile încrucişate, cea de aur (plasată "în bandă") şi cea de argint (plasată "în bară"), unite de un cordon roşu. În partea inferioară a scutului, în exterior, se află deviza papei Francisc: Miserando atque eligendo (L-a privit cu milostivire şi l-a ales).
Semnificaţia figurilor heraldice din scut este următoarea: soarele stilizat de aur, încărcat cu monograma lui Cristos, surmontată de o cruce cu baza în bara orizontală a literei H, totul roşu, susţinut de trei cuie negre, plasate în bandă, pal şi bară, reprezintă emblema ordinului Societatea lui Isus (iezuit), ordinul de provenienţă al papei Francisc, steaua o simbolizează pe Fecioara Maria, iar floarea de nard îl indică pe sfântul Iosif.
Deasupra scutului sunt simbolurile demnităţii pontificale: mitra şi cheile încrucişate de aur şi argint, unite de un cordon roşu.
Deviza papei Francisc, "Miserando atque eligendo", provine din Omiliile sfântului Beda Venerabilul (672-735) care, comentând pasajul evanghelic al chemării sfântului Matei, a scris: "Vidit ergo Iesus publicanum et quia miserando atque eligendo vidit, ait illi Sequere me" (A văzut Isus un vameş şi, fiindcă l-a privit cu milostivire şi l-a ales, i-a spus: "Urmează-mă!"). Alegerea acestei devize a fost făcută de papa Francisc în amintirea chemării sale la viaţa consacrată, eveniment care a avut loc cu ani în urmă (atunci când tânărul Jorge Bergoglio avea 17 ani), chiar în sărbătoarea sfântului Matei.
