La 31 octombrie 2013, papa Francisc a recunoscut oficial martiriul episcopului Anton Durcovici, martiriu datorat şi comuniunii strânse cu urmaşul sfântului Petru, demonstrată prin fapte şi cuvinte.

Astfel, în anul 1921, în revista Jugendfreund, pr. Anton Durcovici scria că Biserica "ascultă de autoritatea sfântului Petru şi a urmaşilor lui, căci aceştia deţin cheile împărăţiei cerurilor şi sunt datori să pască atât mieluşeii, cât şi oile turmei lui Cristos". În aceeaşi revistă, în 1923, scria că "Scaunul sfântului Petru este stânca aceea în oceanul veacurilor, de care popoarele toate trebuie să ţină seama".

Îngrijindu-se să ofere poporului lui Dumnezeu învăţătura papilor, în revista Farul nou, Anton Durcovici a început să publice enciclicele papei Pius al XI-lea. Tot în Farul nou, Durcovici a publicat articolul "Principele păcii", care se dorea a fi un omagiu adus papei Pius al XI-lea, al cărui program era "pacea lui Cristos în împărăţia lui Cristos întemeiată pe dreptate şi pe dragoste".

În anul 1938, în calitatea sa de preşedinte al secţiunii a treia, Religioasă, din cadrul Acţiunii Catolice, Anton Durcovici a cerut, la 28 ianuarie, rugăciune pentru papa, inclusiv în decursul anului, apreciind vremurile de atunci ca asemănătoare cu cele ale prigoanei din primele veacuri creştine, "când primii creştini se rugau stăruitor pentru sfântul Petru".

După luarea în posesie a Diecezei de Iaşi, conştient că situaţia Bisericii Catolice este una extrem de dificilă, Anton Durcovici i-a îndemnat pe credincioşi să-şi păstreze unitatea în credinţă şi comuniunea cu papa. La 20 august 1948, într-o scrisoare circulară trimisă tuturor parohilor Diecezei de Iaşi, prescria ca, de la 1 septembrie, Rugăciunea zilei să fie luată, printre altele, şi de la Liturghiile pentru papa.

La 22 august 1948, în rugăciunea de consfinţire a Diecezei de Iaşi la inima neprihănită a Mariei, episcopul Anton Durcovici s-a rugat şi pentru comuniunea cu urmaşul sfântului Petru: "Fă ca în această eparhie să rămână mereu tare şi nezdruncinată credinţa în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în tine, neprihănita şi preasfânta, precum şi în Biserica sfântă catolică, împreună cu capul ei văzut, Sfântul Părinte papa, urmaşul lui Petru şi locţiitorul lui Cristos pe pământ". La 15 februarie 1949, cu ocazia jubileului de 50 de ani de Preoţie ai papei Pius al XII-lea, fericitul Anton le cerea preoţilor să-i invite pe oameni la o zi de post, iar duminică, 3 aprilie, oamenii să facă "sfânta Împărtăşanie generală" şi, în cursul respectivei zile, o oră de adoraţie comunitară.

Această legătură profundă cu papa de la Roma a şi fost unul dintre motivele arestării episcopului Durcovici. Mai mult, pr. Iosif Gonciu declara în anul 1997 că "acuzaţia principală a fost aceea că Mons. Durcovici păstra comuniunea cu Sfântul Părinte papa", iar în descrierea activităţii sale, Securitatea din Iaşi afirma că episcopul de Iaşi are "o atitudine dârză, nu renunţă la papalitate".

Această comuniune cu Scaunul Romei i-a adus alinare în ultimele sale zile de viaţă. Conform pr. Otto Farrenkopf, mijlocirea sfântului papă Pius al X-lea le-a adus deţinutului Durcovici şi colegilor săi de detenţie bucuria de a celebra o sfântă Liturghie în celula închisorii.