"Am făcut-o la timp!" - O voce în noapte

Sfântul Părinte papa Francisc, cel care înflăcărează inima atâtor români prin vizita sa în România, şi mai ales la Iaşi, adresa în anul 2018 tinerilor chilieni următoarele cuvinte: "Să nu crezi niciodată că nu ai nimic de dat sau că nu ai nevoie de nimeni. Mulţi oameni au nevoie de tine. Gândeşte-te la aceasta! Fiecare dintre voi să se gândească în inima sa: «Mulţi oameni au nevoie de mine!»" În această optică a implicării concrete în cotidian, fiind mărturisitori, misionari ai bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu, capabili oricând să dăm dovadă de credinţa care sălăşluieşte în noi, mi-a venit în minte o mărturie de credinţă, povestită de tânărul Oydek părintelui misionar Romano.

"Într-o seară eram în satul prietenului meu, în faţa cortului, şi-l aşteptam. Era plecat de ceva timp. Când l-am zărit, i-am spus: «Otim! Hei... Ce-i cu tine? Ai fost la misiune?» Otim nu a spus nimic, se clătina vizibil. Am continuat: «Spune-mi, cine te-a rănit? Te voi răzbuna! Prietene, vorbeşte-mi!» Atunci a căzut, a scos un geamăt şi a spus aceste cuvinte: «Oydek, mă bucur că ai venit! Am făcut-o la timp... Am făcut-o la timp!» A rămas nemişcat pentru câteva momente, fixându-mă cu un ochi pătrunzător ca un fulger, şi nu a mai spus nimic. Voiam să mai întreb ceva, dar vocea mi se frânse...

Întors în satul meu, m-am închis atât de mult în mine, încât nu am vrut nici să dorm, nici să mănânc. Familia era îngrijorată. A doua zi stăteam descumpănit sub soarele dogoritor când, după prânz, s-a apropiat de mine un om necunoscut. A început să vorbească deschis, ca şi cum m-ar fi cunoscut: «Otim a murit ieri-seară, la scurt timp după ce ai plecat. Nu a putut nimeni să-l mai ajute, pentru că veninul şarpelui i-a intrat în sânge, dar - a adăugat el, cântărindu-şi bine cuvintele - a reuşit să primească Botezul la timp şi asta i-a liniştit şi i-a mângâiat inima, înainte de a-şi da sufletul»".

Această ultimă frază a fost pentru mine ca un fier încins care mi-a străpuns inima. Am izbucnit în plâns, neputincios, şi apoi m-am simţit copleşit de gânduri. M-am aruncat sub o plantă, am adormit imediat, dar enigma îmi era rezolvată: prietenul meu "a făcut-o la timp", a primit Botezul mult aşteptat şi aceasta a fost bucuria lui.

Părintele misionar, care povestise experienţa de viaţă a lui Oydek, a mărturisit că ochii tânărului s-au umplut din nou de lacrimi şi îl privea cu o gingăşie şi recunoştinţă extraordinară. I-a luat mâna cu afecţiune şi i-a spus: "Mulţumeşte-i lui Dumnezeu care te-a copleşit cu milostivirea sa. Dacă şi tu ai făcut-o la timp, asemenea prietenului tău, aminteşte-ţi să fii mereu fidel lui Dumnezeu cu aceeaşi fervoare din ziua Botezului tău!"

Cred că Sfântul Părinte papa Francisc îşi doreşte de la toţi oamenii tocmai această implicare şi mărturie concretă. Avem nevoie unii de alţii, de implicarea şi mărturia noastră unii faţă de alţii. Mulţumim lui Dumnezeu că majoritatea am fost botezaţi la timp, însă câţi dintre noi trăim angajamentul şi bucuria ce izvorăsc din Botezul nostru?

Ar fi o mare mângâiere şi bucurie pentru fiecare dintre noi să putem spune asemenea lui Otim şi Oydek: "Am făcut-o la timp!" Am primit Botezul la timp, dar şi timpul necesar să-l trăiesc. Ştiu că lumea are nevoie de mine şi nu voi înceta să mă implic pentru ea, să dau mărturie, să o ajut!