* Dorin Teodorescu (e-mail). "Vă scriu sub impresiile provocate de vizita papei Francisc, în ziua de 1 iunie, la Şumuleu Ciuc şi Iaşi. Au fost două eveniment impresionante. Organizare, mesaje, program, disciplina pelerinilor, dar înainte de toate vremea. Despre vreme pot spune cu siguranţă că a lucrat Spiritul Sfânt. De altfel, valabil pentru tot ceea ce am văzut începând de la Bucureşti. Sunt convins că aţi muncit mult în desfăşurătorul vizitei de la Iaşi. După mine, a fost impecabil. Iar papa Francisc ne-a lăsat mesaje ce vor rămâne în memoria colectivă. Poate publicaţi o carte despre acest eveniment istoric. Vă felicit pe dv. şi, prin dv., pe toţi organizatorii acestui regal spirit creştinesc, din capitala culturală a României".
Vă mulţumim pentru cele împărtăşite. Într-adevăr, vizita Sfântului Părinte a lăsat în inima multora dintre noi o bucurie şi o deschidere de a merge împreună spre acelaşi ţel: Cristos! Îi mulţumim şi lui Ciprian care ne-a scris: "Sfântul Părinte este un exemplu de credinţă şi umilinţă pentru toţi oamenii, fie ei şi de alte confesiuni, pentru creştini şi necreştini. Cuvintele sunt prea sărace să descriu evenimentul, cel puţin cel de la Iaşi, la care am participat. Nu contează că am stat în picioare şi în ploaie câteva ore bune, important este că am primit binecuvântarea papei, i-am văzut zâmbetul şi privirea blândă. Mulţumesc tuturor celor care au făcut posibilă venirea papei în România! Domnul să răsplătească şi cea mai mică intenţie! Felicitări!"
* Emil (e-mail). "Sunt elev la liceu şi am tot felul de colegi: unii afirmă că nu cred în Dumnezeu, alţii că e tot una că eşti creştin sau musulman (e acelaşi Dumnezeu), alţii sunt indiferenţi, iar alţii nu fac decât să îşi bată joc de cei care merg la biserică şi se roagă. Ce ar trebui să fac ca să-i conving că nu toate religiile sunt la fel şi că e bine să te rogi şi să crezi în Dumnezeu?"
E îmbucurător faptul că te preocupă lucruri importante, cum sunt cele care se referă la credinţă şi Dumnezeu. Înainte de toate, e bine să fii tu convins de toate acestea. Lucrul acesta se vede din modul în care te comporţi, din perseverenţa ta în rugăciune etc. Astfel, aceşti colegi, văzând faptele tale, îl vor descoperi şi pe Dumnezeul adevărat şi îl vor preamări (cf. Mt 5,16). Roagă-te pentru ca Dumnezeu să le deschidă şi lor inima, iar până atunci să-i tratezi ca pe fraţii tăi (cu iubire şi respect)!
