În sezonul cald multă lume preferă să se delecteze în aer liber, în natură: drumeţii, picnicuri, simple plimbări prin parcuri, sau poate unii optează chiar pentru camping. Unul dintre pericolele la care ne expunem în astfel de situaţii este reprezentat de căpuşe, o specie de paraziţi externi, de dimensiuni milimetrice, care se hrănesc cu sânge (în general de la păsări şi mamifere, dar şi omul poate deveni victimă). Sezonul în care "activează" începe spre mijlocul primăverii (aprilie) şi ţine până la începutul toamnei (septembrie), căpuşele preferând zonele împădurite, zonele cu arbuşti sau cu iarbă înaltă, unde există umiditate.

Căpuşele în sine, dacă nu sunt infectate, nu sunt periculoase. Însă multe dintre ele pot fi purtătoare de diferiţi agenţi care produc boli. Una dintre cele mai frecvente afecţiuni transmise de căpuşe este boala Lyme sau borelioza, determinată de o bacterie. Căpuşa preia această bacterie de la animalele infectate odată cu sângele, în cursul unei muşcături. La următoarea muşcătură, căpuşa va transfera bacteria în sângele noii victime, care poate fi omul.

Căpuşele sunt periculoase în principal prin dimensiunea lor mică şi prin faptul că preferă umiditatea şi pielea subţire, astfel că vor selecta locurile ascunse de pe corpul nostru (axile, ureche, genunchi posterior, talie) şi nu vor fi vizibile de la început. Dacă nu este îndepărtată imediat, căpuşa va continua să se hrănească şi mai mult cu sânge, odată cu trecerea orelor crescând riscul de infectare.

După ce ajunge în contact cu pielea, căpuşa se foloseşte de dinţi pentru a tăia pielea, apoi inserează sub piele tubul cu care se hrăneşte. Unele tuburi pot fi prevăzute cu ghimpi, care vor menţine un contact foarte strâns între căpuşă şi corp, fiind greu de îndepărtat. Saliva unor specii de căpuşe poate avea efecte anestezice, astfel că persoana nu va simţi prezenţa parazitului pe corp. Bacteria care determină boala Lyme se poate transmite şi prin contactul dintre saliva căpuşei şi sângele omului.

Câteva măsuri de prevenţie utile atunci când suntem în zone unde există risc de a fi muşcaţi de căpuşe: purtarea hainelor lungi, pantalonii prinşi în şosete, spray-uri de corp antiinsecte (dacă se foloseşte şi loţiune pentru protecţie solară, spray-ul se aplică după loţiune, la circa 20 de minute), mers pe mijlocul aleilor/potecilor. Dacă vreţi să vă aşezaţi pe iarbă, folosiţi o prelată. Corpul trebuie verificat periodic, iar după sosirea acasă este necesară verificarea tuturor zonelor, cu atenţie sporită pentru zonele "ascunse" (subraţ, ureche, ombilic, în spatele genunchilor etc.). Cei care lucrează în zone cu risc (ex.: pădurari, militari) ar trebui să trateze hainele şi echipamentele cu insecticide specifice.

Dacă totuşi o căpuşă v-a muşcat, aceştia sunt paşii corecţi pentru îndepărtare, care trebuie să se realizeze cât de repede posibil: cu o pensetă cu vârfuri subţiri prindeţi căpuşa cât mai aproape de piele, trageţi puternic şi constant în sus (nu răsuciţi şi nu smuciţi căpuşa, deoarece există risc de salivaţie puternică şi astfel de a transfera mai multe bacterii în sânge). După îndepărtarea căpuşei curăţaţi zona şi mâinile cu apă şi săpun sau cu dezinfectant, iar în următoarele zile fiţi atenţi la apariţia manifestărilor (manifestările bolii Lyme pot apărea după 3-30 de zile de la muşcătură). Pe scurt, în caz de infecţie, pot apărea: umflătură şi roşeaţă locală care ulterior se extinde la alte zone din corp şi simptome similare cu ale gripei: febră, frison, oboseală, dureri de cap, dureri musculare şi articulare - în aceste cazuri este obligatorie prezentarea la medic.

De evitat remediile populare precum lacul de unghii, vaselina, flacăra etc. pentru îndepărtarea căpuşei, deoarece acestea sunt riscante şi vor consuma timp preţios.

Să ne bucurăm de vară în siguranţă!