* Ciprian (e-mail). Timpul Adventului mă face..., mai mult mă obligă în modul cel mai prietenesc să fiu altfel. Altfel în gândire, vorbire şi comportament, încât în ziua de Crăciun, când sărbătorim naşterea pruncului Isus în peştera din Betleem, el să se nască în mod spiritual şi în inima mea. Dar oare este suficient să se nască numai în inima mea şi atât? Oare Dumnezeu numai aceasta doreşte de la mine? Mi-am propus ca în acest an, de Crăciun, să ies din egoismul meu, din preocupările mele exagerate, din zgârcenia şi comoditatea de a mă simţi bine în ceea ce întreprind, şi să-l fac cunoscut pe acel Isus înfrigurat şi flămând celor care se "întâlnesc" zilnic cu el şi nu-l observă. Oare Isus a glumit când a spus: "Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40)? Aud foarte des printre colegii de la serviciu că aşteaptă sărbătorile, dar, dacă îi întreb cum se pregătesc pentru aceste evenimente, puţin probabil o să aibă un răspuns adecvat. Gata! Trebuie să fac mai mult. Cu răbdare şi exemplu bun o să încep lupta; imposibil ca Dumnezeu să nu intervină, important ca eu să nu o abandonez!"

Dacă viaţa unui creştin este întotdeauna umplută de Cristos, parcurgând drumul acestei vieţi împreună cu el, atunci vede şi ceea ce trebuie schimbat în viaţa sa. A-l întâlni şi a-l recunoaşte pe Isus în aproapele nostru, de multe ori ne este teamă să ne imaginăm. Într-adevăr, Isus este în cei abandonaţi, în cei marginalizaţi, şi cel mai important este cu ce ochi îl privim pe cel nevoiaş. Întâlnirea cu Dumnezeu trebuie să fie "între patru ochi", fără interese pământeşti, aşa cum spune şi Isus: "Nu trebuie să ştie stânga ce face dreapta" (Mt 6,3). Făcând şi trăind astfel, printr-o angajare ireversibilă, vom obţine o transformare radicală.

* Roberta (e-mail). "Sunt catolică şi am două întrebări: 1) Când începe postul Crăciunului şi cum trebuie ţinut? 2) Cum aş putea să mă abţin de la mâncare ca să nu mă mai îngraş, ci să slăbesc?"

Adventul sau Postul Crăciunului începe întotdeauna cu prima duminică din Advent, adică prima duminică după solemnitatea Cristos, Regele Universului. Dacă vă referiţi la abstinenţă (adică abţinerea de la mâncărurile din carne), aceasta este obligatorie numai în perioada Postului Mare în zilele de vineri, precum şi în Miercurea Cenuşii. În Advent putem mânca preparate din carne şi în zi de vineri, cu condiţia de a face o faptă bună. Redăm mai jos un text din cartea "Mic dicţionar creştin catolic", Ioan Tamaş, Ed. "Sapientia", p. 19: "Advent. (Din lat. advéntus, sosire, venire). Perioadă a anului liturgic de aproximativ patru săptămâni, care precede sărbătoarea Crăciunului. "Timpul Adventului are o dublă natură: este o pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului, în care se cinsteşte prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni, şi totodată este timp în care, prin această comemorare, minţile sunt călăuzite spre aşteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos, la sfârşitul timpurilor. Astfel, timpul Adventului apare ca o perioadă de aşteptare plină de evlavie şi de bucurie". Din prima duminică a Adventului şi până la 16 decembrie, liturgia accentuează caracterul escatologic al Adventului, trezind în sufletele credincioşilor aşteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos; de la 17 la 24 decembrie, atât Liturghia, cât şi Oficiul au formulări proprii pentru fiecare zi, care au drept scop o pregătire mai directă pentru celebrarea Naşterii Domnului". Cât priveşte postul, trebuie să avem o mare grijă să nu-l confundăm cu dieta. Pentru dietă - şi credem că despre aceasta este vorba în cea de-a doua întrebare - mai bine consultaţi un medic nutriţionist. Vă dorim mult succes!

* Membri ai fostei Asociaţii a Medicilor Catolici (Iaşi). "Multe daruri şi bucurii sfinte a revărsat bunul Dumnezeu peste cel care a fost pr. Claudiu Dumea. Nu a păstrat nimic pentru sine. Totul a împărţit altora. E greu să creionezi în câteva rânduri personalitatea sa complexă. "Cine nu îl cunoaşte pe pr. Claudiu Dumea? Îl cunoşti din cărţile sale!" - spunea o doamnă. Da. Scriitor a zeci de cărţi profunde, muncite. Simţea şi în ultimele zile de suferinţă furnicături în degete, traduse prin dorinţa de a scrie. Câte predici minunate la sfintele Liturghii puteai asculta, dacă aveai şansa de a fi prezent atunci când celebra Sfinţia Sa. În fiecare lună aşteptam cu nerăbdare ultima zi de luni pentru a audia conferinţele tematice ale părintelui la şedinţele Asociaţiei Medicilor Catolici, al cărei coordonator spiritual a fost şi pentru membrii căreia a ţinut exerciţii spirituale, pelerinaje, când se dovedea ghid experimentat. Profesor exigent, dorea ca seminariştii, viitorii preoţi să fie bine pregătiţi în nobila (şi deloc uşoară) misiune. A suferit! A suferit mult! Domnul să-i răsplătească pe cei care l-au ajutat sincer şi cu devotament. Te vom păstra în amintiri frumoase. Îţi mulţumim pentru tot ceea ce ne-ai dăruit, părinte Claudiu! Să ai lumina veşnică!"

Vă mulţumim pentru recunoştinţa şi respectul pe care le purtaţi pentru pr. Claudiu Dumea. Fie ca bunul Dumnezeu să-i răsplătească devotamentul făcându-l părtaş de împărăţia sa!