Conform mentalităţii comune, poţi fi considerat un bun creştin şi fără să manifeşti un interes special faţă de Sfânta Scriptură. Lecturile biblice citite la sfânta Liturghie sunt considerate de obicei "suficiente", de aceea nu este nevoie de vreo aprofundare ulterioară personală a scripturilor. Aşa să fie?
De fapt, cei mai mulţi creştini de-ai noştri păstrează faţă de Biblie o respectabilă distanţă şi o reverenţioasă discreţie. M-a amuzat mult un banc de inspiraţie creştină, care spune: Ştiţi care e culmea discreţiei? Să nu citeşti epistolele apostolului Paul. Evident că mulţi creştini manifestă această reverenţioasă discreţie faţă de întreaga Biblie. Mă întreb şi eu: o fi bine aşa?
Oare ce gândeşte Biserica despre acest delicat subiect? Acum mai bine de cincizeci de ani, părinţii adunaţi la cel de-al doilea Conciliu din Vatican au elaborat constituţia dogmatică Dei Verbum, un document absolut remarcabil şi inspirator în privinţa atitudinii pe care creştinii ar trebui să o aibă faţă de Biblie. Inspiraţi de Duhul Sfânt, părinţii conciliari au exprimat un gând măreţ pe care l-au formulat astfel: "Creştinii trebuie să aibă acces larg la Sfânta Scriptură" (DV 22). Observaţi verbul utilizat în această propoziţie: "trebuie" (lat. oportet). Accesul creştinilor la lectura Bibliei nu este o simplă recomandare, ci o necesitate. În plus, nu este vorba doar despre un generic "acces", ci despre un "acces larg" la Sfânta Scriptură. Dacă acest deziderat al Conciliului a găsit sau nu ecou în viaţa noastră creştină concretă, asta e o întrebare la care fiecare ar trebui să răspundă personal.
Ultimii papi au evidenţiat în momente diferite şi în diverse moduri necesitatea de a pune în practică acest deziderat al Conciliului. Papa Francisc a venit recent cu o iniţiativă concretă. La 30 septembrie 2019, prin scrisoarea apostolică "Aperuit illis", papa a instituit cea de-a treia duminică din timpul de peste an ca duminica dedicată Cuvântului lui Dumnezeu. Cred că această iniţiativă a papei Francisc indică atenţia sa faţă de semnele timpului de faţă. Este nevoie de o mai mare apropiere de izvorul curat şi sfânt al Scripturii. Acest demers al papei este un gest capabil de a genera acţiuni concrete prin care creştinii să aibă cu adevărat "acces larg" la Sfânta Scriptură şi prin care să înţeleagă cât de mult bine le poate aduce apropierea de Scriptură.
Întrucât prima celebrare a acestei zile va avea loc în ianuarie 2020, consider că este important să ne pregătim de pe acum pentru a întâmpina cu deschidere şi real interes acea duminică specială pentru întreaga Biserică Catolică din lume. Timpul Adventului pe care îl trăim în această perioadă este ideal pentru a ne apropia anticipativ de Sfânta Scriptură. Ce aţi spune, aşadar, de un Advent cu Biblia? Vă lansez o provocare!
Dacă nu sunteţi deja un cititor al Bibliei, puteţi începe prin a scotoci printre rafturi. Dacă nu aveţi o Biblie în casă, procuraţi-vă una! Încercaţi să amenajaţi în locuinţa dv. un loc special pentru Biblie pe perioada Adventului. Puteţi aşeza o candelă lângă Biblie, poate şi o coroană mică de Advent. Alegeţi un moment prielnic în timpul zilei: puteţi aprinde candela, rostiţi o rugăciune, apoi citiţi (de ce nu, împreună cu familia) un mic pasaj din Biblie: pot fi Isaia, Cartea Psalmilor, evangheliile sau o scrisoare a sfântului Paul. Domnul vă va face să găsiţi acele texte de care aveţi nevoie în acest Advent.
Va fi o minunată pregătire pentru Crăciun. Citiţi textul sacru cu inima, dar şi cu mintea. Veţi simţi că Dumnezeu, pe care îl experimentaţi în mod sublim în comunitate, la biserică, va continua să fie cu voi şi acasă. Prin orice pagină a Scripturii, Dumnezeu vă va vorbi. Aşadar, ce ziceţi de un Advent cu Biblia?
