La gura sobei, povestind,
Au fost cândva creştini cuminţi;
Azi... mulţi pe lume se pretind
A fi mai buni c-ai lor părinţi...
Şi era bine, spre ce-i sfânt,
Tot ce ţinea de sărbători
Şi era cerul pe pământ,
De-atâtea şi de-atâtea ori...
Dar s-a-ntors roata şi, de-acum,
Ce-i pământesc se vrea divin,
Iar din frumosul de Crăciun
Rămas-au... răsturnări din plin...
Cu mall-uri şi cu discoteci
Nu se aduce lui Cristos,
Prin tot ce-nseamnă "să petreci",
Nici slavă şi nici vreun prinos...
Şi-atunci pe cine celebrezi
Şi cui îi mai arăţi respect?
Nici nu mai trebuie dovezi:
E necredinţă! Ca efect...
Crăciun ateu... Crăciun hain...
Ce poate fi mai fără rost?...
Ajuns-am astăzi să trăim
Ca şi cum Domnul n-ar fi fost...
Ca şi cum nu s-ar fi născut
Pe-acest pământ, cu tot ce-i el,
Spre a o lua de la-nceput
Orice hain, orice rebel...
Răstoarnă, Doamne, din noi toţi,
Tot ce de-acum s-a-ngrămădit!
?i pune-n loc - căci doar o poţi -
?i har... şi tot ce-i de iubit...
