Când se coboară pe autostradă de la Ierusalim spre Tel Aviv, la un moment dat, printre măslini şi palmieri, pe una dintre colinele din vestul ţinutului muntos al Iudeii, se poate vedea silueta unei statui a sfintei Fecioare. Este sanctuarul Maicii Domnului, Arca Alianţei, de la Kiryat Ye'arim. Numele colinei, Kiryat Ye'arim, apare de 12 ori în cărţile Vechiului Testament, în Psalmul 132 apărând în expresia "ţinuturile lui Iaar".
După sosirea evreilor în ţara promisă, arca alianţei, care conţinea cele două table de piatră cu decalogul, primite de Moise pe muntele Sinai, toiagul lui Aaron şi o cantitate mică de mană, a rămas un timp la Ghilgal şi la Şilo, însă, înainte de a fi dusă de către regele David la Ierusalim, a sălăşluit cam 20 de ani pe colina de la Kiryat Ye'arim: "David a adunat tot Israelul... ca să aducă arca lui Dumnezeu din Kiryat Ye'arim... David şi tot Israelul a mers la Kiryat Ye'arim, care este al lui Iuda, ca să aducă de acolo arca lui Dumnezeu" (1Cr 13,5-6a).
Prin secolele IV-V, aici a existat o biserică bizantină, care a fost distrusă de perşi în anul 614. Unii arheologi susţin că arca alianţei ar fi şi acum la Kiryat Ye'arim, sub fundaţia vechii biserici.
În anul 1848, Congregaţia "Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei" ajunge şi în Ţara Sfântă. Printre aceste surori s-a numărat şi Joséphine Rumebe, o călugăriţă care vine la Ierusalim în anul 1868 şi are tot meritul pentru edificarea acestui sanctuar. Despre viaţa acestei călugăriţe şi despre istoria sanctuarului vorbeşte pe larg Benedikt Stolz, OSB, în cartea sa "Cherubin sur la colline de Dieu".
În apropiere de colina Kiryat Ye'arim, mai în vale la Abu Gosh, exista deja o comunitate de călugări benedictini. În anul 1901, superioara generală Célina Le Bouffo, însoţită de sora Joséphine, înnoptează la Abu Gosh. Superiorul benedictin B. Gariador le invită să urce pe colină. Ajunse sus, ambele surori au fost profund impresionate de istoria locului şi de imaginea panoramică imagine ce se întindea de la Ierusalim până spre Marea Mediterană. În acest moment s-a hotărât cumpărarea terenului şi începerea lucrărilor.
Sora Joséphine primise de la o verişoară din Franţa 5.000 de franci, pe care îi ţinea sub o placă de piatră. Deoarece trebuia să cumpere terenul de la un şeic turc, a luat legătura cu un călugăr pe nume Louis, care se pricepea să negocieze preţurile, spunându-i: "Am doar 5.000 de franci. Vezi să nu depăşeşti suma aceasta!" Dar, pentru că mai era un cumpărător, şeicul nu a lăsat mai puţin de 20.732 de franci. Sora a mers să caute banii, crezând ca va reuşi să cumpere doar un sfert din teren. Scoate banii şi începe să-i numere... Ajunge la 5.000, dar vede că mai erau bani... La final vede că erau exact 20.732 de franci. Aşadar, o minune la cumpărarea terenului!
La 18 mai 1911, patriarhul de Ierusalim, Filippo Camassei, a binecuvântat piatra fundamentală a casei, iar la 8 ianuarie 1920 se pune piatra fundamentală a sanctuarului de către cardinalul Louis Dubois, arhiepiscop de Rouen, cel care i-a dat şi numele: Sfânta Maria, Arca Alianţei.
Biserica a fost consacrată de către patriarhul de Ierusalim, Mons. Luigi Barlassina, la 31 august 1924.
Interiorul este simplu, dar pe paviment se păstrează multe dintre vechile mozaicuri. Având o acustică excelentă, biserica este preferată pentru concerte sau înregistrări.
Statuia care este, de fapt, turnul bisericii, a fost ridicată şi binecuvântată la 21 noiembrie 1931. Are 7 metri înălţime. Picioarele Mariei se sprijină pe un piedestal ce are forma unei arce, iar pruncul pe care îl ţine în braţe prezintă o ostie - mana noului legământ. La bază, doi heruvimi acoperă cu aripile lor arca.
