Mai devreme sau mai târziu, cu toţii experimentăm necesitatea, chiar setea de a primi un cuvânt cald şi îngrijirile de care avem nevoie în momentele de suferinţă şi boală şi, nu în ultimul rând, încredere în profesionalismul celor care oferă aceste îngrijiri în astfel de situaţii, respectiv personalul medical.
A fi cadru medical înseamnă, prin definiţie, a contribui la binele semenilor, de cele mai multe ori cu preţul sacrificiului. Formarea medicală continuă, abordarea cazurilor dificile, programul de lucru solicitant presupun, adeseori, renunţarea la sine, la micile bucurii ale vieţii şi expunerea personală la situaţii limită.
Tocmai de aceea, Sfântul Părinte ne invită să îi susţinem cu rugăciunea noastră pe toţi cei care îşi dăruiesc viaţa slujindu-i cu devotament pe semenii lor aflaţi în cele mai dificile situaţii: boli incurabile, traumatisme severe, urgenţe medico-chirurgicale, suferinţe neuro-psihice sau diferite dizabilităţi.
Cu atât mai mult să îl rugăm pe Domnul, aşadar, să facă disponibile cât mai multe cadre medicale spre a-şi dedica viaţa acestei misiuni nobile, să le răsplătească sacrificiul, să le hrănească din harul nesecat al Mântuitorului şi să le inspire cu exemplul minunat al sfinţilor medici care fac cinste Bisericii.
