În gramatică există un "obiect posedat", aflat într-o relaţie de dependenţă cu un "posesor". Numai că, tinzând să fie ştiinţă exactă, gramatica reduce absolut normal şi persoanele la obiecte. De fapt, atunci când se află în relaţie de dependenţă faţă de cineva care "le-a luat în posesie", persoanele umane au cumva de pierdut. Şi nu atât din cauza gramaticii. Ceea ce este în pericol se numeşte demnitatea persoanei umane, pe care, cel care se crede "posesor" o ignoră sau o dispreţuieşte. Iată de ce problema trebuie identificată numaidecât în cel care, fiind "posesor" din punct de vedere gramatical, se consideră stăpân. Or, regulile gramaticale nu pot dicta în viaţa socială şi cu atât mai puţin în cea familială. A avea soţia proprie, a avea soţul propriu, a avea copilul sau copiii proprii, nu înseamnă a-i avea în proprietate. Înseamnă obligaţie faţă de..., înseamnă îndatoriri, înseamnă angajament, înseamnă slujire. Căci relaţia de dependenţă din cadrul familiei izvorăşte din ceva profund natural, ceva ce ţine de planul lui Dumnezeu.
Cât despre cei ce ezită să sprijine familia, invocând aberaţiile din jur, ei nu sunt, prin aceasta, de partea persoanelor care, atât în cadrul familiei, cât şi în afara ei, resping statutul de obiect, nici nu se lasă posedate. Chiar dacă încasează ceea ce a încasat fericita Veronica Antal: lovituri peste lovituri.
