În timpul vieţii sale pământeşti, Isus a stabilit o relaţie specială cu unii dintre ucenicii săi care, lăsând toate, l-au urmat mai îndeaproape, punându-şi viaţa în slujba împărăţiei lui Dumnezeu. Înrădăcinată pe acest fundament evanghelic, viaţa consacrată continuă să imite forma de viaţă a lui Cristos, angajându-se să fie o amintire vie a modului de existenţă şi de acţiune a lui Isus faţă de Tatăl şi faţă de fraţi.
După exemplul Învăţătorului, şi astăzi persoanele consacrate manifestă opţiunea preferenţială pentru săraci, curajul de a străbate periferiile existenţiale şi geografice ale societăţii, slujind cu iubire dezinteresată şi creativitate, vestind evanghelia pretutindeni, prin faptă şi cuvânt.
În faţa evoluţiei sociale, economice, politice, tehnologice, precum şi a situaţiilor inedite de urgenţă din lumea întreagă, viaţa consacrată este provocată la reînnoire, la a găsi burdufuri noi, adaptate pentru a conţine vinul nou. Fidelă carismei primite în dar de la Duhul Sfânt şi "visului" fondatorului, viaţa consacrată experimentează adesea urgenţa de a găsi răspunsuri adecvate noilor nevoi şi întrebări care neliniştesc inima oamenilor.
Să ne rugăm pentru ca persoanele consacrate, lăsându-se provocate de evanghelie, să trezească din nou fervoarea lor misionară şi să fie prezente între cei săraci, marginalizaţi şi fără glas.
