Încheindu-şi lucrarea intitulată Spiritul revoluţionar, Leszek Kolakowschi afirmă: "Ideea că lumea actuală ar fi cu totul coruptă şi că ar fi de neconceput a o ameliora şi, mai ales, faptul că tocmai din această cauză lumea care va veni după ea ar trebui să reprezinte plinătatea perfecţiunii şi eliberarea definitivă, ei bine, exact această viziune se constituie în una dintre cele mai monstruoase aberaţii ale spiritului uman. Mintea sănătoasă ne face mai degrabă să înţelegem că drumul spre mult visata împărăţie a perfecţiunii este cu atât mai lung, mai dificil şi mai nesigur, cu cât se dovedeşte mai coruptă lumea actuală... Trebuie să admitem că această aberaţie este mult mai puţin antipatică în gândirea religioasă decât în doctrinele mundane, acelea care ne asigură că suntem în stare să ne transferăm, printr-un salt, din profunzimea infernului pe culmile cerului. O astfel de revoluţie nu se va întâmpla niciodată".
Imaginea biblică despre om este mult mai realistă: omul este păcătos, răul ajungând să facă parte din el însuşi. Tocmai de aceea de unul singur nu se poate elibera de rău şi de consecinţele lui. El nu poate nicidecum şi niciodată să "construiască" o lume nouă. Iată de ce, se impune parcă de la sine centralitatea răscumpărării şi a perfecţiunii finale înfăptuite şi, respectiv, înfăptuibile în Cristos.
