Pr. Cosmin-Alexandru Cimpoeşu a primit mandatul misionar în luna august anul acesta şi a pornit ca preot misionar în Coasta de Fildeş. După două luni i-am adresat câteva întrebări.

- Părinte Cosmin, după ce aţi făcut experienţa misionară ca seminarist, v-aţi reîntors. Ce a determinat această alegere şi cum v-au primit oamenii?

Cred că răspunsul se află deja în întrebare: faptul că am făcut experienţa misionară în timpul anului pastoral. E ca atunci când serveşti o mâncare, îţi place şi-ţi mai doreşti. La aceasta se adaugă harul lui Dumnezeu care mă hrăneşte şi fără de care nu aş fi aici. Oamenii şi-au amintit de mine şi erau bucuroşi pentru sosirea mea, dar ceea ce m-a mişcat a fost că venirea mea a coincis cu plecarea părintelui Gabriel Cimpoeşu din misiune, cel care i-a însoţit pe oameni încă de la început, şi în privirea lor se putea citi tristeţea, semn că oamenii au apreciat munca lui.

- Ce noutăţi aţi găsit când v-aţi întors?

Sunt multe noutăţi, chiar şi oamenii s-au mai schimbat. Pentru a fi mai aproape de ei, mă străduiesc să învăţ mai bine limbile franceză şi baoule. Dacă vrei să înţelegi modul de a fi al oamenilor şi nu doar să vorbeşti, trebuie să ştii bine limba. Cultura presupune o limbă, şi cu cât te străduieşti mai mult să înţelegi cultura, mai ales aici, cu atât cresc şansele să contribui la înculturarea evangheliei.

- Care sunt noile provocări în misiune?

Noua provocare a misiunii este să faci faţă celor două planuri de activitate: 1. Activitatea de primă evanghelizare: noile convertiri, însoţirea catehumenilor, pregătirile la Botez, evanghelizarea satelor etc.; 2. Activitatea de evanghelizare: catehizarea continuă a comunităţilor, formarea cateheţilor, implicarea copiilor, tinerilor şi adulţilor în activităţi.

- De când v-aţi întors în Coasta de Fildeş, este ceva care v-a impresionat?

După ce am celebrat sfânta Liturghie într-un sat, într-o cămăruţă, părintele Alexandru Percu mi-a spus că membrii comunităţii şi-au manifestat dorinţa de a avea şi ei o capelă. Când am mers să văd terenul, am găsit în acel loc o statuie de doi metri a sfintei Fecioare Maria, realizată de săteni, în faţa căreia se rugau pentru reuşita proiectului. Oamenii vor să se apropie de Dumnezeu, să se roage şi să participe la sfânta Liturghie, semn că munca de evanghelizare dă roade.

- Ce aşteaptă oamenii de la dv. şi cum vedeţi anii următori?

Cred că oamenii aşteaptă o mărturie care să le vorbească despre Dumnezeu, iar în ceea ce priveşte viitorul, nu mă proiectez prea departe, ci încerc să îndeplinesc ceea ce pot aici şi acum, aşa cum m-a învăţat un preot pensionar în ţară, pe când eram îngrijorat pentru activităţile cu copiii şi tinerii. Am venit în misiune nu pentru vreun proiect personal, ci pentru a fi un simplu slujitor în munca de evanghelizare a Bisericii, spunând asemenea sfântului Paul: "Eu am plantat, Apolo a udat, însă Dumnezeu a făcut să crească" (1Cor 3,6).

- Ce doriţi să le transmiteţi cititorilor?

Să ne susţină cu rugăciunea lor şi să fie deschişi la această realitate a Bisericii, la care sunt şi ei părtaşi prin prezenţa noastră.