Dragă tânără, dragă tânăr,
În scrisoarea precedentă îţi spuneam că prima chemare a lui Dumnezeu este chemarea la viaţă. Tu exişti pentru că Cineva te-a chemat la viaţă, a dorit ca tu să exişti! Viaţa ta vine de la Dumnezeu, nu este o întâmplare, nu este rodul unui joc, ci este rodul iubirii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că viaţa ta este preţioasă, este măreaţă şi frumoasă! Sper ca citind aceste lucruri să nu rămâi doar cu o stare de bine, o încântare a magiei cuvintelor, ci cu o convingere solidă şi dătătoare de entuziasm şi de dorinţă de a-ţi împlini viaţa într-un mod măreţ. Acesta este visul lui Dumnezeu: ca tu să fii fericit!
Dacă prima chemare a lui Dumnezeu este la viaţă, următoarea este... Sunt sigur că te-ai gândit că acum îţi voi vorbi despre preoţie, viaţa consacrată sau familie. Vom ajunge şi acolo! Însă, înainte de a decide propria stare de viaţă, este nevoie să descoperi că o a doua chemare a lui Dumnezeu este chemarea la iubire. Dacă Dumnezeu, când iubeşte, cheamă, atunci omul, când se lasă iubit, răspunde. Fără îndoială îţi aduci aminte de acele îndemnuri (am evitat cuvântul "poruncă", deoarece ştiu că nu îţi place), încă din Vechiul Testament, care cer "să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. ... Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Dacă Dumnezeu cere acest lucru, înseamnă că omul găseşte doar în iubire adevărata împlinire. Aşadar, Dumnezeu nu te-a pus pe pământ pentru ca tu să te gândeşti doar la tine, la interesele tale, la ceea ce este important doar pentru tine. Oricât de mult auzi în jurul tău acest lucru, să ştii că un astfel de mod egoist de a-ţi trăi viaţa nu îţi aduce împlinire. Dumnezeu îţi spune că vei fi fericit doar în măsura în care vei "ieşi" din tine însuţi pentru a purta mesajul de iubire al lui Dumnezeu spre cei de lângă tine. Michelangelo spunea: "Iubirea este aripa pe care Dumnezeu a dat-o omului pentru ca să ajungă până la el".
Ştim cu toţii că iubirea este un lucru măreţ! Fără îndoială te întrebi ce înseamnă a iubi cu adevărat. Este minunat faptul că, tocmai pentru că te iubeşte atât de mult, Dumnezeu îţi dă harul de a putea iubi după exemplul lui. Papa Francisc, în Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului de anul acesta, vorbeşte tocmai despre acest lucru: "Cuvântul «har» ne vorbeşte despre iubire gratuită, nedatorată. Cât de mult ne încurajează să ştim că nu trebuie să merităm apropierea şi ajutorul lui Dumnezeu prezentând cu anticipaţie un «curriculum de excelenţă», plin de merite şi de succese! Îngerul îi spune Mariei că deja a aflat har la Dumnezeu, nu că îl va obţine în viitor. Şi aceeaşi formulare a cuvintelor îngerului ne fac să înţelegem că harul divin este continuativ, nu este ceva trecător sau momentan, şi pentru aceasta nu va dispărea niciodată. Şi în viitor tot harul lui Dumnezeu ne va susţine, mai ales în momentele de încercare şi de întuneric".
Nu uita că vocaţia la iubire nu se măsoară prin propriile calităţi, pe ceea ce unul ştie să facă, pe competenţe etc. Dumnezeu te cheamă în baza planului său de iubire şi îţi dăruieşte harul de a împlini acest plan. Dumnezeu cere maximul - uneori şi mai mult -, însă nimeni, în afară de el, nu poate cere maximul şi în acelaşi timp să dăruiască şi forţa pentru a-l realiza!
Şi încă un lucru: de felul în care vei răspunde la chemarea lui Dumnezeu va depinde nu numai fericirea pe acest pământ, ci şi fericirea veşnică. Sfântul Ioan al Crucii spunea: "În seara vieţii vom fi judecaţi despre iubire".
