Localitate de un pitoresc aparte, Genazzano este situată la graniţa dintre provinciile Roma şi Frosinone, la poalele Munţilor Prenestini. Printre zidurile caselor cu iz arhaic se înalţă somptuos cunoscutul sanctuar "Maica Bunului Sfat".

Pe locul sanctuarului de azi exista, încă din secolul al X-lea, o biserică veche, care, în 1356, a fost încredinţată călugărilor augustinieni. Documentele timpului scriu că era o biserică parohială cu hramul "Maica Bunului Sfat".

Îndată după anul 1450, o văduvă, Petruccia, care era terţiară augustiniană, a oferit toată averea sa pentru a mări şi restaura biserica, aflată în stare avansată de degradare. Dar oferta ei a fost insuficientă pentru a duce la bun sfârşit proiectul, iar lumea a început să ia în derâdere faptul că nu a fost în stare să termine lucrarea. Dar ea, prin anul 1466, le răspundea cu seninătate: "Să nu aveţi nicio grijă, pentru că, înainte ca eu să mor, sfânta Fecioară şi sfântul Augustin vor avea grijă să fie terminată biserica". După nici un an de la spusele ei, în seara zilei de 25 aprilie 1467, o icoană a Maicii Domnului apare, într-un mod miraculos, pe un perete al bisericii.

Conform tradiţiei, icoana a fost adusă de îngeri de la Scutari, din Albania (în timpul unui asediu al turcilor) şi a fost însoţită de doi pelerini albanezi, Giorgi şi De Sclavis. Credincioşii au fost uimiţi nu numai de apariţia frumoasei icoane, ci şi de minunile care se săvârşeau în faţa ei. Notarul satului a început să consemneze aceste miracole într-un registru, iar de aici ştim că între 27 aprilie şi 14 august au fost 161 de minuni. Deja au început să vină la Genazzano pelerini din toată Italia. Bineînţeles că pelerinii au început să facă oferte şi astfel a fost terminată şi biserica, iar alături a fost construit un convent. Papa Paul al II-lea a trimis doi episcopi ca să cerceteze autenticitatea celor întâmplate la Genazzano.

Icoana miraculoasă se află azi într-o capelă din interior, în partea stângă, apărată cu un grilaj metalic. Reprezentarea Fecioarei pare a fi o operă de artă romană, cu influenţe ale Şcolii Veneţiene. Maria are o expresie blândă şi puţin tristă, iar pruncul lipit de obrazul mamei ţine o mână la pieptul ei, iar cu mâna dreaptă îi înconjoară gâtul.

Chiar şi azi mulţi pelerini albanezi vin aici şi o invocă cu titlul de "Maica Sfântă a Albaniei".

La 17 noiembrie 1682, papa Inocenţiu al XI-lea a încoronat cu mare solemnitate icoana, sperând să obţină de la Maica Sfântă ajutor şi ocrotire în faţa musulmanilor care ameninţau Europa. Rugăciunea i-a fost ascultată, deoarece turcii au suferit o înfrângere sub zidurile Vienei.

La 17 martie 1903, papa Leon al XIII-lea, care a donat multe tablouri sanctuarului, l-a ridicat la rangul de "basilica minor".

În interiorul sanctuarului pot fi admirate diferite valori, printre care multe opere ale unor pictori celebri, aşezate pe părţile laterale ale bisericii, dar cea mai impresionantă este banca de împărtăşanie din faţa altarului, sculptură în marmură, a lui Bernini.

În muzeu se păstrează clopotul din anul 1424, care în ziua de 25 aprilie 1467 a sunat pentru a anunţa că aici s-a întâmplat un fapt miraculos.

Mulţi papi de-a lungul secolelor au avut o atenţie deosebită faţă de acest sanctuar: Urban al VIII-lea (care a venit special la Genazzano pentru a cere Mariei încetarea unei epidemii de ciumă), Pius al IX-lea, Ioan al XXIII-lea, dar şi Ioan Paul al II-lea.

Din Genazzano era originar cardinalul Oddone Colonna, care a fost ales papă în anul 1417, sub numele de Martin al V-lea.