Am primit această veste tristă: "A mai murit cineva. A murit şi nu-l boceşte nimeni... A murit Bunul-Simţ. Locuia peste tot şi era tare bătrân. Acum a murit!" (L. Avramescu).
Am ajuns să trăim într-o lume în care bunul-simţ a fost declarat mort. Iar noi, lipsiţi de această prezenţă aducătoare de armonie şi respect, trebuie să învăţăm cum să supravieţuim şi să trăim decent într-o lume lipsită de ruşine.
Dacă se întâmplă să-ţi pierzi credinţa şi începi să te comporţi ca unul lipsit de Dumnezeu, îţi negi Botezul, negi creştinul din tine, credinţa părinţilor tăi şi a Bisericii. Dacă ajungi să îţi calci credinţa în picioare, negi multe valori şi realităţi, ba chiar oamenii şi persoanele divine. Cu toate acestea, rămâi fiu al lui Dumnezeu pentru totdeauna, pentru că Tatăl nu-i reneagă niciodată pe fiii săi (cf. papa Francisc, Cateheza, 9 mai 2018).
Însă nu tot aşa este cu pierderea bunului-simţ, care aduce cu sine pierderea oricărei urme de omenie şi de ruşine. Lipsiţi de bunul-simţ, nu ne mai interesează nimeni şi nimic. Când pierdem bunul-simţ, devenim aroganţi şi autosuficienţi, egoişti şi oportunişti până la ultimul grad de nesimţire şi indiferenţă, ajungând să distrugem ceea ce e cel mai stabil şi vizibil în noi şi în cel de lângă noi: omul, umanitatea şi umanismul.
Fără bun-simţ, te dezici ca specie umană. Te comporţi ca animalele care nu au simţul ruşinii. Te faci subspecie!
Bunul-simţ este cel care ne ajută să ne respectăm, să căutăm mereu ceea ce este bun, frumos, adevărat, atât pentru binele nostru, cât şi pentru aproapele. Bunul-simţ te smulge din indiferenţă: accepţi criticile şi te corectezi. Bunul-simţ te "împinge" să-l ridici pe cel căzut: nu calci peste cadavre, nu jigneşti, nu scuipi. Bunul-simţ te ajută să fii spontan şi recunoscător. Bunul-simţ străluceşte în seninătatea cu care spui: "Mulţumesc" şi "Săru'mâna". El este avântul spre pace şi puterea de a spune: "Te iert". Unde locuieşte bunul-simţ, acolo este armonie.
Astăzi este un mare har să-ţi fie ruşine, să te ruşinezi de tot ceea ce nu corespunde demnităţii de a fi om şi creştin! Cine se ruşinează şi regretă momentele în care a acţionat fără bun-simţ sau împotriva bunului-simţ, acela este pe drumul spre omul de caracter, spre a fi om cu bun-simţ, spre a fi om!
