Iată câteva spicuiri pentru cei aflaţi la început de activitate pastorală:
"Adevărata muncă teologică nu se exercită în băncile unei şcoli de teologie, ci în viaţa zilnică a Bisericii, care este viaţă intensă, plină de reflecţie, de meditaţie, de probleme urgente şi adesea copleşitoare, de dialog încercat şi nu mereu acceptat, de parcurs solicitat de către impulsul interior al Duhului" (Vittorio Joannes).
"Dacă Dumnezeu este tatăl meu, pot sta liniştit şi pot trăi în pace: sunt asigurat pentru viaţă şi pentru moarte, pentru timp şi pentru veşnicie... Dacă Dumnezeu este tatăl meu, valorez ceva şi îmi găsesc în el adevărata demnitate... Dacă Dumnezeu este tatăl meu, nu voi repeta cu obstinaţie «de ce?... de ce?... de ce?...», ci voi spune în schimb, cu realism şi încredere, «tu ştii... tu ştii... tu ştii...». Dacă Dumnezeu este tatăl meu, nu voi atribui doar întâmplării şi calităţii seminţei belşugul de recolte, ci mă voi obişnui să repet ceea ce el însuşi mi-a sugerat să spun: «Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi», încredinţându-mă cu mult curaj şi pace adversităţii anotimpurilor şi devenirii istoriei... Dacă Dumnezeu este tatăl meu, nu voi atribui întâmplării sau norocului evenimentele din timpul zilei, ci le voi considera indicii ale iubirii sale"... (Carlo Carretto).
Căci, într-adevăr, nu din întâmplare suntem ceea ce suntem...
