Racla cu rămăşiţele pământeşti ale preotului misionar Francisc Anton Tasso a fost scoasă din catedrala veche şi mutată provizoriu la subsolul catedralei noi, marţi, 21 noiembrie 2017. Cu această ocazie s-au descoperit alte lucruri care confirmă cele ştiute până acum din documente.

Înainte de a fi dată lespedea la o parte şi de a fi deschisă racla, PS Petru Gherghel a prezidat o celebrare în care, împreună cu PS Aurel Percă şi cu preoţii de la catedrală, a cântat un Requiem.

Pr. Francisc Anton Tasso de Savona (Italia) a murit în faimă de sfinţenie la Răchiteni, la 5 martie 1765 (Lăsatul Secului). A fost înmormântat în prima biserică din Răchiteni de pr. Anton M. Mauro. La 5 iunie 1782, rămăşiţele pământeşti au fost îngropate în faţa altarului din biserica nouă de către dascălul Francisc Boroş. Pericolul era mare ca râul Siret să surpe biserica rămasă pe vechile locuri, pe malul râului, după ce vatra satului fusese mutată la 0,5 km spre vest, pe vatra actuală. De aceea s-a luat decizia ca rămăşiţele pământeşti ale pr. Tasso să fie aduse la Iaşi. Mormântul, fără a fi găsit, a fost căutat mai întâi de pr. Mihail Sassano, paroh, apoi prefect. Pr. Gabriel Barbieri i-a găsit mormântul şi l-a deshumat în noaptea de 29 iunie 1813, fiind de faţă, printre alţii, şi parohul Mathias Rasdilovich. A doua zi a fost adus la Iaşi, fiind reînhumat "într-un loc mai potrivit, în biserica cea nouă, zidită, de piatră".

Pr. Tasso a venit în Moldova în 1763. Pr. Ioannes Oviller, prefect al misiunii (1763-1766), l-a trimis ca paroh la Răchiteni. Despre el, pr. Iosif Pal scria următoarele: "A făcut mult bine prin viaţa sfântă pe care a dus-o, fiind smerit, răbdător, iubitor de sărăcie şi castitate, plin de dragoste pentru cei săraci şi bolnavi, dând pildă de fapte bune [...] Părintele Barbieri, care l-a dezgropat şi transportat la Iaşi, mărturiseşte, în documentul făcut cu acea ocazie, că poporul, încă şi atunci, după aproape cincizeci de ani de la moartea lui, îl mai amintea ca pe un sfânt". Este vorba de procesul verbal întocmit în limba latină de misionarul Barbieri la 1 iulie 1813, transcris în registrul Libro delle memorie al bisericii din Tămăşeni şi publicat fragmentar de N. Iorga.

Săpăturile din luna martie 2017 (sub coordonarea arheologilor medievişti Stela Cheptea şi Bobi Apăvăloaei), aşa cum s-a notat în revista "Lumina creştinului" din luna aprilie 2017, au scos la iveală aproape de zona unde începe cruciera locul unde era vechea bancă de împărtăşanie, marcat prin câteva rânduri de cărămidă dintr-o parte în alta. Pe centru, în faţa locului vechii bănci de împărtăşanie s-a descoperit mormântul acestui preot. Deasupra are o lespede formată din trei pietre. Într-o casetă făcută din cărămidă, cu dimensiunile 70x40x40 cm, se află un mic sicriu (într-o parte putrezit) cu rămăşiţele pământeşti ale părintelui.

În ziua de 21 noiembrie 2017, cu ocazia mutării rămăşiţelor pământeşti, s-au descoperit următoarele: pe partea din faţă (dinspre amvon) este notat pe trei rânduri: "Obiit / A.D. / 1765". Pe partea laterală (dinspre ieşirea din catedrală) este notat pe trei rânduri: "Ossa servi Dei / P. Franc. Ant. Tasso Ligur. / M.C. M.A. Par. Rechi[teni]".

În raclă s-a găsit o sticluţă alungită închisă, cu sigiliul în ceară din acel timp. Din sigiliu se văd două mâini şi o cruce. În sticluţă se află un document în formă de sul. Sticluţa urmează să fie deschisă de specialiştii de la Palatul Culturii pentru a vedea dacă documentul se poate citi.