Undeva, într-o localitate, există o fântână a cărei apă a avut un timp calităţi deosebite. Cu trecerea anilor, a fost numită local "fântâna minunată", iar de ceva vreme i se binecuvântează apa în ziua de Epifanie. Printr-o mică intervenţie managerială a fost amenajată corespunzător şi i s-a făcut publicitate. Unii, veniţi ocazional, se fotografiază bând apă din ea şi pun imaginile pe internet. Pe de altă parte, localnicii nu stau la coadă şi nici nu beau zilnic apă din ea.
Dacă Cristos este izvorul vieţii veşnice, iar calităţile sale sunt de necontestat, problema multor creştini începe în momentul în care se lasă racordaţi la surse de apă alternative sau îşi potolesc setea spirituală cu băuturi artificiale mult mai bine ambalate, colorate şi promovate. Refuză să mai bea din propria fântână, cea mai mult decât minunată... Din diferite motive...
Pentru evitarea unui astfel de risc, iată câteva puncte de sprijin cu conţinut teologic: Cristos este cauza constitutivă a mântuirii, punctul final şi canalul oricărui fel de salvare veşnică; orice har porneşte de la Cristos, este făcut posibil şi eficace de Cristos şi tinde la orientarea definitivă spre Cristos, chiar dacă îmbracă uneori manifestări de tipul: credinţă implicită, botez al dorinţei, caritate faptică etc. Iar, parenetic, trebuie subliniat: Nu-l ignoraţi pe Cristos - soarele, orbecăind după licuricii la modă!
