Este atât de mult sânge în jurul nostru! Din toate părţile curg spre inima noastră râuri de sânge nevinovat. Ne simţim atinşi, pătaţi, ba chiar vinovaţi de sângele care ţâşneşte violent în familii, în şcoli, pe străzile oraşelor, în ţările bombardate cu o sete vampirică.
Aceasta, în timp ce ochii celor mici, nevinovaţi, lăcrimează de dorul păcii: pacea între părinţi, între prieteni, între popoare. În inima lor suferindă există această speranţă strălucitoare, acest vis: pacea! Cât de sfâşietoare este tânjirea omului după pace: "Ajunge! Nu ne mai sufocaţi viitorul cu ura şi violenţa voastră, nu ne mai înecaţi viaţa în sânge! Vrem pace! Vrem viitor!"
Atunci când oameni, familii, ba chiar popoare întregi se leapădă de Cristos, omenirea suferă în cei mici: orfani şi văduve, bolnavi şi imigranţi. Fără Cristos, omul se transformă într-un prădător, un animal raţional preocupat doar de interesele proprii. Ajutat de diavol, devine foarte abil în a crea conflicte şi în a distruge vieţi. Fără Cristos, pacea şi căile împăcării rămân ascunse omului, nu le caută, nu le cunoaşte! (cf. Lc 19,41-42).
Cine caută pacea cu inimă sinceră şi dezinteresată, cine aleargă pe străzile vieţii dornic să atingă fericirea păcii adevărate îl va întâlni pe Isus din Nazaret, care spune: "Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!" (Lc 7,50; 8,48).
Umblă în pace! Trăieşte în pace! Trăieşte în Cristos şi cu Cristos! Aceasta, pentru că Dumnezeu a realizat pacea prin sângele crucii lui Cristos şi în afara lui Cristos nu există pace adevărată între oameni (cf. Col 1,18-20).
Doar Cristos, mort şi înviat, este calea omului spre pace. El este singurul care poate oferi omenirii pacea adevărată! Numai Domnul gloriei, Principele păcii poate împlini toate dorinţele de pace din inima omului. Numai el! Pe toate! Fără excepţie (cf. In 14,27)! El nu oferă frânturi de pace, ci toată pacea, adevărată şi durabilă. Fără Cristos nu trăieşti niciodată fericirea făcătorilor de pace. Dacă nu vestim acest adevăr, noi suntem primii care pierdem fericirea şi pacea. Noi! Apoi pierd şi se pierd şi fraţii noştri.
Mâinile celui care spune că nu are nevoie de Cristos sunt pline de sânge nevinovat. Cine-l respinge pe Cristos continuă să răstignească lumea, să ucidă, să urască. Însă cine-l vesteşte, primeşte şi dăruieşte pacea, devine fiul lui Dumnezeu (cf. 1Cor 9,16; Mt 5,9).
