În sud-estul Franţei, între Monaco şi Nice, se poate vedea, printre pădurile verzi ale unor coline abrupte, turnul semeţ al sanctuarului Laghet. Încă din secolul al XV-lea exista aici o capelă folosită mai mult pentru adăpostul păstorilor şi chiar al turmelor, pe care preotul Jacques Fighiera a restaurat-o în anul 1625.
La câţiva ani după aceea, mai exact în anul 1652, în această capelă trei persoane greu încercate beneficiază de primele haruri din partea "Fecioarei din vale". Au loc multe minuni: vindecări, îndepărtarea diavolilor din cei posedaţi, eliberarea miraculoasă a prizonierilor, chiar dacă nu s-a arătat sfânta Fecioară. Mărturia celor vindecaţi se răspândeşte cu repeziciune. Imediat după primele miracole s-au stabilit aici călugării carmeliţi de la Torino, pentru a primi pelerinii.
Preotul Fighiera deţinea o frumoasă statuie a Maicii Domnului, sculptată de un artist parizian, Pierre Moise, în lemn de scoruş şi pictată policrom de un artist din Nice. El s-a gândit să ofere sanctuarului statuia, iar la 24 iunie 1652, într-o procesiune solemnă, statuia este adusă în sanctuar şi depusă deasupra altarului, unde poate fi văzută şi azi.
Miracolele erau din ce în ce mai numeroase. În consecinţă, la 20 decembrie 1653 se dă verdictul autenticităţii miracolelor. În anul 1654 începe edificarea unui nou şi mare sanctuar, operă ce va fi inaugurată la 21 noiembrie 1656. În anul 1674, episcopul Henri Provana încredinţează sanctuarul călugărilor carmeliţi desculţi, pentru a asigura o prezenţă de rugăciune şi de primire a pelerinilor. Ei vor rămâne până în anul 1903, când în Franţa se dă o lege de expulzare e călugărilor. Să amintim totuşi că în anul 1792 (în perioada Revoluţiei Franceze) trupele revoluţionare au trecut podul la Var şi au pătruns în Comitatul Nice. Nobilii catolici au fugit, iar carmeliţii s-au refugiat la Torino. Statuia a fost ascunsă de către un intendent al mănăstirii, Denis Lanteri. Sanctuarul a fost devastat, iar multe ex-voto-uri arse. Abia în anul 1797 biserica a fost redeschisă, iar carmeliţii au revenit în anul 1815.
Una dintre cele mai răsunătoare minuni de la Laghet a fost vindecarea sfântului Francisc Maria de Camporosso, "părintele cel sfânt" al oraşului Genova. Fiind în copilărie foarte bolnav, Francisc s-a vindecat la Laghet.
Statuia Mariei, numită şi "Fecioara Minunilor", o reprezintă pe Maria îmbrăcată cu o haină roşie, purtând o mantie albastră peste umeri, cu pruncul pe braţul drept, iar în mâna stângă ţinând un sceptru. La 19 aprilie 1900, cardinalul de Bordeaux,Victor Lécot, a încoronat solemn statuia, coroanele de atunci putându-se vedea şi astăzi.
În anul 1903 mănăstirea este vândută la licitaţie de către statul francez, dar cumpărată de către Dieceza de Nice, iar episcopul Henri-Louis Chapon o redă cultului şi se reiau pelerinajele. Capela se află în centrul edificiului, iar în jur, pe un coridor generos, sunt înşiruite statui ale multor sfinţi, mai ales francezi, şi sunt aprinse aici mereu mii şi mii de lumânări.
În anul 1952, celebrările celui de-al treilea centenar au fost prezidate de Mons. Angelo Roncalli (viitorul papă Ioan al XXIII-lea). În anul 1978, episcopul Jean-Julien Mouisset cheamă în serviciul sanctuarului surorile benedictine de Sacré Coeur de Montmartre, care zilnic cântă Liturgia orelor.
Ca o curiozitate, aici pot fi admirate mai mult de 4.000 de ex-voto-uri, multe dintre ele fiind adevărate opere de artă.
