Atenţia lui Emanuel faţă de copii
Obişnuim a spune că Dumnezeu-iubire este autorul întregii creaţii, inclusiv al fiinţei umane pe care, aşa cum citim în Cartea Genezei, a creat-o în vârsta adultă, mai întâi bărbatul, pe Adam, iar apoi femeia, pe Eva. Pe aceştia, "Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: «Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul!»" (1,28a).
În propoziţia "Dumnezeu este cu noi", pronumele personal persoana întâi plural, noi, include toate fiinţele umane, de toate vârstele, deci şi copiii. Aceştia, în planul divin, au un rol însemnat: "Din gura copiilor şi a pruncilor ţi-ai pregătit laudă împotriva duşmanilor tăi, ca să nimiceşti pe cel răzvrătit şi pe duşman" (Ps 8,3). Situaţia unui bebeluş în strictă dependenţă de mămica lui este considerată ca model de smerenie şi de încredere în Dumnezeu: "Da, sufletul meu este în mine, ca un copil în braţele mamei sale" (Ps 130,2b). Însuşi Dumnezeu Fiul vine în lume ca un copil, în smerenie, sărăcie, având de înfruntat numeroase împotriviri. Nu-i de mirare dacă în activitatea sa evanghelizatoare este totdeauna dispus să-i primească pe copiii aduşi la el pentru a-i binecuvânta. Nu e de acord cu atitudinea restrictivă, prohibitivă a "celor mari", cărora le spune: "Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei" (Mt 19,14).
Oricând şi oriunde copiii revin la şcoală pentru un nou an de învăţământ, Emanuel vrea să fie de faţă, să-i salute, să-i binecuvânteze, să-i încurajeze şi să-i asigure de prietenia lui fidelă, efectivă. Părinţilor, voi "toţi cei mari", binevoiţi a înlesni această prietenie roditoare a copiilor voştri cu Emanuel, "calea, adevărul şi viaţa"! Va fi o bucurie deosebită pentru ei şi pentru voi.
