Am ajuns la Bacău după ce am văzut anunţul pe un site de socializare. Ideea organizării unei întâlniri diecezane a familiilor, la 5 august, mi s-a părut interesantă, dar şi mai interesant a fost să o văd materializată.

Oameni mulţi, veniţi de pretutindeni, episcopi şi preoţi, totul a fost bine organizat. Cine a participat s-a simţit cu adevărat în comuniune cu toate familiile din dieceză, chiar dacă nu au fost toate prezente.

Dincolo de toate, m-au impresionat mult câteva dintre ideile transmise de-a lungul întâlnirii. Mi-a plăcut mult la conferinţa de dimineaţă legătura dintre casă şi îmbrăţişare. Când îl îmbrăţişezi pe celălalt, de fapt, deschizându-ţi braţele, îl primeşti în intimitatea ta, în casa ta şi construieşti o casă împreună cu el. O astfel de practică, mai ales între soţi, mi se pare obligatorie! Trebuie să o recunosc, cu soţul meu nu m-am mai îmbrăţişat de mult. Probabil că el aşteaptă ca iniţiativa să vină de la mine, iar eu aştept să vină de la el. Şi uite aşa aşteptăm de vreo douăzeci de ani...

Nu mai puţin important a fost şi ceea ce a spus PS Petru Gherghel cu privire la familie ca reflex al Sfintei Treimi. Dumnezeu a voit ca nu doar omul luat individual să fie imagine a sa, ci bărbatul alături de femeie, în cadrul Căsătoriei, împreună să fie acest semn. Mai mult, prin familie Dumnezeu s-a asigurat că imaginea sa va fi prezentă pe pământ până la sfârşitul veacurilor. Aceasta înseamnă că familiile au o obligaţie nobilă, şi anume aceea de a vorbi prin toate despre Dumnezeu, dar mai ales prin iubire şi transmiterea vieţii.

De sarmale nici nu mai spun, frumos gest venit din partea comunităţii gazdă. La modul sincer, chiar m-am rugat pentru răposaţii doamnei care mi le-a oferit. Dumnezeu să vă răsplătească!

La programul de după-amiază, în primul rând am apreciat dăruirea de care au dat dovadă moderatorii. Ştiu că erau profesori de religie din toată dieceza. Bravo lor! M-am bucurat mult să văd cum în 45 de minute, după ce mai întâi am participat la discuţiile pe grupuri, am avut o viziune generală asupra exortaţiei apostolice Amoris laetitia. Mărturisesc că nici nu o aveam, dar după o astfel de prezentare m-am şi dus să o achiziţionez, iar până la ora scrierii acestor câteva rânduri am şi citit-o. Inspirat a mai fost papa Francisc! E atât de frumoasă, atât de plăcută la citit şi, mai ales, atât de profundă şi simplă, încât efectiv te îmbie s-o citeşti!

Una peste alta, ceea ce părea la început o simplă curiozitate, o ştire oarecare citită, aşa cum spuneam, pe un site de socializare, avea să devină o amintire de neuitat.

Am simţit la Bacău multă căldură, dincolo de canicula de afară, căldură în sens de iubire, o apropiere între familii, un mesaj care efectiv ajungea la suflet, cuvinte profunde, spuse din inimă, episcopi şi preoţi devotaţi cauzei familiei şi binelui ei. Pot să spun că m-am simţit acasă, deşi eram foarte departe de casă. I-am simţit pe toţi fraţi şi surori, deşi nu cunoşteam pe nimeni. A fost o zi pe care abia o aştept să mai revină, o experienţă unică, frumoasă şi pe care aş dori-o tuturor.

Dumnezeu şi sfânta familie de la Nazaret să binecuvânteze familiile noastre! (Anca)