În contextul societăţii noastre, care deformează grav şi devalorizează sensul educaţiei, revine obligaţia fiecărei persoane de a atrage atenţia asupra unui pericol iminent: lipsa educaţiei ne desfigurează viitorul.

Viitorul se construieşte educându-ne unii pe alţii. Vom plânge mâine dacă astăzi nu investim mai mult în educaţia noastră şi a celor mai mici. Fiecare trebuie să facă mai mult pentru a fi înconjurat de oameni educaţi, de oameni de caracter, de oameni cu bun-simţ. Toţi trebuie să muncim mai mult pentru a arăta celor "mai mici" şi a aminti celor "mari şi responsabili" că educaţia este o valoare şi o îndatorire a tuturor persoanelor, a întregii societăţi, începând cu propria persoană. Educaţia este o obligaţie personală fundamentală, iar fiecare gest educă sau deformează persoanele din jur.

Educaţia începea cu "cei şapte ani de acasă", cu exemplul şi prezenţa părinţilor, cu sfaturile şi dragostea bunicilor, cu primele hârtii mâzgălite sau colorate, cu desenele făcute prin colţurile casei, cu primele cărţi cu poveşti citite de cei "mari", cu primele poezii şi cântece memorate. Cândva, grija celor "mai mari" era îndreptată spre creşterea celor "mai mici" în "înţelepciune, statură şi har, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor" (Lc 2,52). Acum toţi vom da cont pentru copiii care mult prea devreme stau cu celularul în mână, înconjuraţi de părinţi care butonează tablete sau laptopuri. Toţi vom da cont de mult prea multele ore petrecute în faţa calculatorului sau a televizorului de cei care trebuiau să fie în mână cu creioane colorate sau cu stiloul. Toţi vom da cont de tăcerea sau nepăsarea în faţa celor care refuză, deformează sau neglijează educaţia, şcoala, lectura.

Tinerii şi copiii sunt şi vor fi mereu în căutare de modele: vor să devină ca "X" sau ca "Y". Fericiţi vor fi cei care, atunci când îşi aleg modelul vieţii, privesc spre "vedetele" care au "cei şapte ani de acasă". Fericiţi copiii şi tinerii care, în construirea viitorului, nu neglijează sfaturile părinţilor şi prezenţa lui Dumnezeu. Fericiţi sunt cei care - tineri sau bătrâni - oferă celor mici, celor care vin în urma lor, un exemplu bun: exemplul unui om educat, al unui om de caracter, al unui om fericit atunci când citeşte o carte bună. Fericiţi sunt cei care citesc şi se lasă educaţi de cuvântul Domnului (cf. Ap 1,3).