* Petru Susan (Băluşeşti). "Aşa cum am mai scris şi în numerele trecute, sunt un ascultător fidel al Radioului Iaşi şi ascult în fiecare duminică şi sărbătoare de poruncă sfânta Liturghie transmisă din catedrala din Iaşi. Duminică, 24 septembrie, predica mi-a plăcut foarte mult şi toată săptămâna am încercat să pun în practică întrebarea care s-a repetat de mai multe ori: «De ce staţi aici degeaba?». Aşa şi noi, de ce să stăm şi să nu întrebăm ceea ce ne interesează: Din ce lemn a fost făcută crucea lui Isus? Am lucrat în Israel timp de 6 ani şi m-am tot interesat: din ce lemn era crucea lui Isus? Doresc să primesc răspuns la această întrebare, pentru a afla toţi cei care citesc revista «Lumina creştinului». Această revistă o citesc şi copiii mei din Italia care sunt abonaţi şi pe care i-am întrebat dacă au aflat provenienţa lemnului crucii. În luna septembrie am avut sărbătoarea dedicată sfintei cruci şi am cântat «Te salut, o, sfântă cruce», cu refrenul: «Tu eşti pom din pomul vieţii / Care-ai frânt puterea morţii / Şi prin tine s-a deschis / Raiul, care-a fost închis». Atunci eu cred că lemnul crucii a fost din lemn de măr pentru că pomul vieţii din care a mâncat Adam era un măr. Nu vreau să mor fără să aflu adevărul!"
E bine că vă gândiţi la cruce. Sfânta Scriptură nu ne spune din ce pom a fost cioplită, ci doar atât: "Ei l-au omorât, atârnându-l pe lemnul crucii" (Fap 10,39c). În plus, nici despre măr nu ni se vorbeşte în Cartea Genezei, ci doar atât, că Dumnezeu a poruncit: "Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit". Poate ar fi fost interesant să se ştie din ce lemn a fost făcută crucea lui Isus. Dar mai important este să realizăm de ce a murit Isus pe lemnul crucii şi cât ne străduim noi pentru a ajunge în împărăţia sa. "Moartea pe cruce constituia cea mai grea moarte pe care mintea omenească şi-o putea imagina. Cicero interpelează Senatul roman în privinţa unui cetăţean roman ucis pe cruce: «Dacă a bate un cetăţean roman cu vergi este un atentat, dacă a-l pune în lanţuri este un sacrilegiu, ce poate fi spânzurătoarea pe cruce?» Cicero, acest geniu al oratoriei, nu găseşte cuvânt de calificare; o descrie ca fiind moartea cea mai crudă şi mai teribilă, iar Tacit o numeşte «supliciu de sclav». Şi totuşi nu despre un cetăţean este vorba, ci de Isus, Fiul lui Dumnezeu". (Anton Moisin, Jertfa răstignirii - raţiune şi mister, Ed. "Sapientia", p. 44).
* R. (e-mail). "Aş dori să fac o plângere...! Vreau să fac botezul copilului şi nunta religioasă şi am nevoie de o hârtie că am făcut întâia împărtăşanie (am făcut întâia împărtăşanie, eu fiind botezată la ortodocşi, după, trecând la catolici)... Din păcate, părintele spune că nu mă găseşte... Cum e posibil aşa ceva?... Cum e posibil să nu fiu găsită în registre, eu având poze de la întâia împărtăşanie şi spovedindu-mă de 30 de ani la catolici?! Ca să mă căsătoresc, îmi trebuie această hârtie. Spuneţi-mi unde să mă mai adresez...? Totul este plănuit ca botezul şi căsătoria să aibă loc şi nu putem să facem nimic fără această hârtie!"
Mai întâi, felicitări pentru că aţi ales să vă puneţi în rânduială cu căsătoria. Acest pas este important şi sperăm că va fi pentru dv. o apropiere mai mare de Dumnezeu şi de Biserică. Cu privire la cele sesizate, am luat legătura cu părintele paroh. Din cele cercetate rezultă că aţi uitat să ne spuneţi că părintele a căutat mai multe zile la rând pentru o perioadă de cinci ani, anii când i s-a comunicat că aţi fi făcut întâia împărtăşanie. Din păcate, nu sunteţi notată în anii respectivi. Şi asta vi s-a comunicat. Apoi vi s-a comunicat ceea ce ştie şi părintele care vă va face căsătoria. Pentru încheierea acestui sacrament nu aveţi nevoie de adeverinţă că aţi făcut întâia împărtăşanie, ci de adeverinţă că aţi fost botezată şi n-aţi mai fost căsătorită. Ca atare, trebuie să vă adresaţi parohiei în care aţi fost botezată pentru primul document, iar pentru al doilea trebuie să vă adresaţi parohiei de care aţi aparţinut, adică parohiei în care aţi fost înscrisă. În caz că nu obţineţi asemenea documente, puteţi demonstra cu martori (naşi, părinţi, rude), care vor trebui să depună mai întâi un jurământ. Cu speranţa că aţi înţeles cum stau lucrurile, vă dorim o căsătorie binecuvântată de Dumnezeu şi o viaţă în urmarea Aceluia care a murit pe cruce pentru dv.!
