Interviu cu pr. Eduard Patraşcu, responsabil al Oficiului pentru Pastoraţia Biblică

Să vedem lumea cu ochii lui Dumnezeu

- Printr-o scrisoare pastorală, PS Petru Gherghel a fixat ca Duminica a IV-a din Postul Mare să fie Duminica Bibliei. De ce o Duminică a Bibliei?

Ideea îi aparţine papei Francisc (Misericordia et misera 7). Cu siguranţă papa cunoaşte problemele din lume. La audienţa acordată Federaţiei Biblice Catolice din 2015 sugerase că Biserica este chemată să răspundă la problemele lumii în primul rând după modul şi stilul de acţiune al lui Dumnezeu. Căci oamenii au încercat în istorie diferite rezolvări a multiplelor probleme ale vieţii, dar cele mai multe s-au dovedit provizorii şi chiar ineficiente. Această Duminică a Bibliei are menirea să amintească an de an că cerul şi pământul vor trece, dar cuvântul Domnului rămâne în veac făclie pentru paşii omului şi lumină sigură şi inepuizabilă pentru cărările vieţii sale. Omul poate învăţa cum să se comporte ca om adevărat citind Biblia.

- Ce se poate face în această zi, care anul acesta va fi la 26 martie?

În scrisoarea sa, PS Petru Gherghel sugerează deja câteva lucruri pentru Duminica Bibliei, cum ar fi: împodobirea amvonului de unde se citeşte cuvântul Domnului, pentru a scoate în evidenţă şi importanţa cuvântului în cadrul sfintei Liturghii; procesiunea cu evangheliarul, însoţit de lumânări şi tămâie, şi proclamarea cântată a evangheliei; predică şi cateheză în care credincioşii să fie sensibilizaţi să citească Sfânta Scriptură, lectio divina în timpul adoraţiei/vecerniei în duminica respectivă. La dorinţa Excelenţei Sale, voi veni şi cu alte câteva sugestii şi conţinuturi de animare biblică pe care le voi trimite în parohii. Ele vor putea fi găsite şi pe blogul Oficiului pentru Pastoraţia Biblică (www.opbiasi.wordpress.com), la secţiunea "Duminica Bibliei".

- Ce aduce nou Biblia în format mic faţă de cea din 2013?

Noutăţi fundamentale sau spectaculoase nu sunt. Textul biblic este cel publicat în 2013. Însă am încercat să eliminăm erorile de dactilografiere şi poate de nuanţare infiltrate. Sigur, cum s-a dorit o Biblie mai la îndemână, am redus foarte mult notele de subsol. Au rămas câteva în formatul 17/24; în celălalt, este doar textul biblic. Noutatea poate cea mai evidentă este că am pus accente grafice pe numele proprii care apar în Biblie. Remarcasem de ceva timp - în diferitele locuri din dieceză şi din ţară - că există incertitudine referitoare la cum se pronunţă numele biblice. Aşa că, ţinând cont de normele limbii române, am decis să punem acest accent pentru a ajuta la pronunţarea corectă şi uniformă.

- Care-i rolul Oficiului pentru Pastoraţia Biblică?

Am încercat să văd ce spune Cartea sinodală despre acest oficiu. Dar nu am găsit ceva specific, de el nepomenindu-se în mod explicit. Aşa că încerc să văd ce face un astfel de oficiu în alte dieceze ale lumii. Deocamdată doresc să adun informaţii din dieceză. Se face deja mult în câmpul pastoraţiei biblice, chiar din anii '90. Amintesc, de exemplu, catehezele biblice redactate de pr. Iosif Antile (se găsesc şi pe site-ul diecezei), ceea ce face Acţiunea Catolică aproape la fiecare întâlnire (parohială, zonală sau diecezană) sau diferitele congregaţii de călugări sau călugăriţe. Mă gândesc că ar fi util şi numai să se cunoască aceste iniţiative.

- Ce v-aţi propus în misiunea de responsabil al Oficiului pentru Pastoraţia Biblică?

În primul rând să adun informaţii referitoare la ce se face deja în dieceză. Există, de exemplu, în multe parohii momente de lectio divina (pr. Mihai Patraşcu trimite în fiecare săptămână pe grupul de preoţi un model), cateheze biblice, chiar lectură biblică. La Centrul "Gaudium et Spes" nu e săptămână să nu fie făcut ceva biblic. Anual se ţine o zi de formare pentru lectori. Părinţii verbiţi şi Fraţii Şcolilor Creştine sau Surorile "Notre Dame de Sion" (ca să amintesc câteva) au iniţiative biblice. Mă gândesc că ar fi frumos şi util ca toate aceste iniţiative să fie cunoscute şi să devină izvor de inspiraţie pentru cei care doresc să propună activităţi de pastoraţie biblică. Sigur, se pot face multe alte lucruri. Însă deocamdată este de organizat şi de încurajat. Şi e ceea ce mă gândesc că trebuie făcut în acest moment pentru a da o identitate şi funcţionalitate oficiului.

- De ce ar trebui un creştin să citească Sfânta Scriptură?

Sfântul Grigore cel Mare are, cred, răspunsul cel mai frumos la această întrebare: "Învaţă să cunoşti inima lui Dumnezeu din cuvintele sale", adică din Biblie. Într-o lume în care se propagă foarte multe informaţii referitoare la trup, la îngrijirea lui sau la folosirea lui, Biserica a cam rămas singura care insistă dezinteresat asupra necesităţii îngrijirii dimensiunii spirituale a omului. Iar în acest sens, Scriptura este cea mai eficientă. E dovedită de istorie că Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, poate schimba inima de piatră (pe care adeseori o dobândeşte omul) în inimă de carne. Căci "nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". Altfel, omul decade din demnitatea sa. Avem multiple exemple în istorie.

- Ce recomandaţi unuia care ar dori să se apropie de Scriptură? Cu ce să înceapă?

Celui care se apropie de Scriptură îi recomand să o facă cu inima deschisă şi încrezătoare: numai Dumnezeu ne poate face oameni adevăraţi. Omul are nevoie de informaţii: nu poate trăi fără ele, aşa este făcut el. E bine să-şi amintească orice om că dacă nu învăţăm să privim lumea cu ochii lui Dumnezeu, o vom privi cu ochii altora sau ai altuia. Vom învăţa să vedem cu ochii lui Dumnezeu dacă vom încerca să gândim şi să acţionăm ca el. Ei bine, cum pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată, dar Fiul său unic, care este spre sânul Tatălui, el ni l-a revelat, ne rămâne Scriptura ca sursă sigură pentru a învăţa să fim ca Dumnezeu. Cu ce să înceapă? Cu evangheliile sau cu psalmii.

- Cum v-aţi întâlnit cu Sfânta Scriptură?

Pr. Ştefan Vacaru, Dumnezeu să-l odihnească, "e de vină". Era o duminică din aprilie 1987, când după o predică dialogată, la care răspunsesem, ca de obicei (pusese întrebarea cine era mai mare, ca vârstă, Isus sau Ioan Botezătorul... răspunsesem că Ioan, cu şase luni), m-a chemat, mi-a dat câteva "bumboane" (cum spunea el) şi... încă ceva. Era un fel de caiet, învelit în copertă de plastic albastru: erau diferite texte biblice pe care le bătuse la maşină. A fost prima mea "Biblie mică". Nu mai ştiu pe unde s-a rătăcit acel caiet. Ştiu însă că am "devorat" acele texte, învăţând multe pe de rost. Prin 1990, am primit gratuit Biblia pe care protestanţii o distribuiau. Cine se gândea pe atunci că voi ajunge să traduc Biblia sau să mă ocup de textul sacru? Da, era cineva. Este. Atunci am devorat eu textele, acum textele mă devorează pe mine... sau îmi devorează mai tot timpul. Dar mă bucur tare mult de aceasta.

- Care ar fi un text din Sfânta Scriptură pe care îl aveţi la inimă?

Până acum câţiva ani erau două texte pe care le citeam şi recitam în fiecare zi: primul, Filipeni 2, unde există invitaţia "îndumnezeitoare" de a avea aceeaşi atitudine, aceleaşi sentimente care sunt în Isus. Şi imediat, în imnul care urmează, Paul arată care sunt aceste sentimente. Al doilea, era Psalmul 18, unde la v. 36 se spune clar cum ne ajută Dumnezeu să învăţăm să fim ca el. Le repet şi acum, însă în ultima perioadă am adăugat un alt psalm, foarte actual pentru mine, Ps 69. Aceste texte, dar şi altele (Isaia 42,7 sau Matei 5; Ioan 9; 2Corinteni etc.) mi se par scrise cu dedicaţie. Eu aşa le percep şi de la ele primesc multă forţă, seninătate şi ... pasiune pentru cuvântul Domnului.

A consemnat pr. Cornel Cadar